Eu și Radu am angajat o bonă pentru cei doi copii ai noștri, încercând să facem față programului încărcat de la serviciu. La început totul a părut în regulă, până într-o după-amiază în care am ajuns acasă la ora 18:00 și am găsit-o pe Andreea, bona, cu părul complet ud. Mi-a spus că cel mic vărsase lapte pe ea și că a fost nevoită să facă un duș.
Partea neliniștitoare a fost alta: Radu, care ar fi trebuit să fie la muncă la ora aceea, se afla acasă. Explicațiile lor nu mi s-au părut convingătoare, iar o neliniște tot mai puternică nu îmi dădea pace.
A doua zi, am decis să îmi ascult instinctul. Am luat o cameră veche, pe care o folosisem în trecut ca dispozitiv de supraveghere pentru copii, și am montat-o discret în sufragerie înainte să plec la birou.
După nici o oră, am verificat înregistrarea pe telefon. Am rămas fără cuvinte: Radu, care îmi spusese că pleacă direct la serviciu, se întorsese înapoi în casă la scurt timp după plecarea mea.
Ceea ce a urmat în filmare m-a bulversat complet, pentru că nu semăna deloc cu scenariul la care mă temeam că voi fi martoră. Radu s-a apropiat tiptil de canapea și a ridicat perna mare din colț. De dedesubt a scos un plic gros, plin cu bancnote. L-a deschis, a numărat banii în grabă și i-a pus într-un rucsac.
În momentul acela, Andreea a intrat în sufragerie cu o expresie vizibil tensionată.
— „Radu, dacă află soția ta, se termină totul”, i-a spus în șoaptă.
— „Nu spune nimic. Nimeni nu trebuie să știe. Copiii cred că ești bona. Tu știi ce ai de făcut”, i-a răspuns el pe un ton rece.
Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Nu era vorba despre infidelitate, ci despre bani. Mulți bani. Am mărit imaginea și am putut citi eticheta de pe plic: „Credit rapid – rambursare lunară.”
În acel moment, am înțeles: Radu contractase împrumuturi ascunse și ajunsese într-un nivel al datoriilor despre care nu știam nimic. Iar Andreea era implicată ca paravan în această poveste.
Pe filmare a apărut apoi fiul nostru, care a întrebat ingenuu:
— „Tati, ce faci acolo?”
Radu a încremenit. Andreea și-a dus mâna la gură, speriată. Iar pe chipul soțului meu am văzut ceva ce nu recunoscusem până atunci: disperarea omului conștient că totul este pe cale să se prăbușească.
Am închis telefonul cu mâinile tremurânde. Știam că în aceeași seară, când voi intra pe ușă, va trebui să decid: îl confrunt imediat sau continui să strâng dovezi, pentru a desface întreaga minciună până la capăt.
Oricare ar fi fost alegerea, o certitudine se contura deja: nimic din ceea ce fusese căsnicia noastră nu avea să mai fie ca înainte.
Notă generală de conținut:
Text realizat în scop narativ, fără intenția de a oferi recomandări juridice sau de a descrie fapte reale.
Parteneri
