Am crescut foarte săracă. Cina era pâine prăjită cu puțină brânză

Advertisement

O tânără din Ploiești, care a crescut în sărăcie, a trăit o experiență umilitoare la vârsta de 12 ani, care avea să-i marcheze viața și felul în care privește oamenii și oportunitățile. Într-o vizită la casa unei prietene, Sorina, mama acesteia a criticat modul în care tânăra folosea cuțitul, declarând: „Folosesti un cuțit așa? Din ce fel de casă vii tu?” Acea remarcă a lăsat o impresie puternică și dureroasă, în timp ce fiica gazdei zâmbea șiret.

Reacția mamei sale, Dorina, a fost calmă, sfătuind-o să nu se descurajeze și să învețe cum să se comporte cu demnitate în viitor. Familia trăia modest într-o garsonieră deasupra unei spălătorii; mama muncea în curățenie și ospătări, fratele mai mare, Ilie, ajutând financiar, iar ea găsindu-și refugiu în cărți cumpărate de la vânzări second-hand. La 15 ani, tânăra a început să lucreze într-o patiserie orientală, unde proprietara, tanti Paraschiva, i-a insuflat dragostea pentru dulciuri și răbdarea necesară pentru a le prepara.

Advertisement

Deși liceul a fost o perioadă dificilă din cauza diferențelor financiare, tânăra a absolvit mai devreme, beneficiind de o bursă completă la universitate. Plecarea de acasă a însemnat un început de independență, dar și confruntarea cu un mediu nou, unde trebuia să învețe totul de la zero: socializarea, bunele maniere și eticheta la mese formale.

Advertisement

Anii următori au fost dedicați muncii și economisirii. La 25 de ani, tânăra și-a mutat mama într-un apartament mai bun, iar mai târziu a fost promovată la serviciu. La 28 și 29 de ani, pe lângă job, a început un mic proiect de catering cu dulciuri, numit „Mâini blânde”, inspirat de experiența de la patiserie. Inițial, afacerea s-a dezvoltat treptat, cu comenzi de weekend, dar rapid a câștigat notorietate datorită calității și atenției la detalii.

Un moment semnificativ a avut loc când a primit o comandă mare pentru un eveniment caritabil în București, plasată de Sorina Albu, aceeași fetiță care o umilise cu ani în urmă. Întâlnirea nu a fost marcată de recunoaștere, însă pentru tânăra antreprenoare a fost un simbol al succesului său: livra dulciurile ca proprietară a afacerii, nu ca invitată sau servitoare.

Pe măsură ce „Mâini blânde” a crescut, tânăra a angajat două persoane din cartierul său și a continuat să ofere produse făcute cu atenție, păstrând tradițiile și lecțiile învățate de la tanti Paraschiva. A fost invitată să vorbească la o școală privată despre povestea sa, ocazie în care Sorina, acum mamă, s-a aflat în sală. În prezentarea sa, tânăra a explicat că afacerea a fost construită pentru a crea un spațiu primitor, unde nimeni nu este judecat pentru cine este sau pentru proveniența sa.

Astăzi, „Mâini blânde” funcționează cu succes, inclusiv cu contracte cu supermarketuri locale. Mama tânărăi contribuie la prepararea dulciurilor, purtând cu mândrie șorțul cu inscripția „Mama șefei”. Povestea demonstrează cum perseverența, munca și bunătatea pot transforma experiențe umilitoare în realizări remarcabile și cum un copil sărac poate construi un viitor prosper și demn.

Leave a Comment