Viața ne pune uneori în fața unor alegeri pe care nu ne-am fi dorit să le facem niciodată. Pentru Luiza, o văduvă de câțiva ani, acea alegere a venit la vârsta de 68 de ani, când a fost nevoită să decidă dacă își folosește economiile pentru a-și împlini un vis sau pentru a sprijini tratamentele medicale ale nepoatei sale.
Luiza povestește că ea și soțul ei au visat întotdeauna să ajungă la Paris, însă mereu apăreau diverse obstacole: griji financiare, facturi neprevăzute sau probleme de sănătate. După ce soțul ei a murit, și-a promis că într-o zi va face acea călătorie – nu doar pentru ea, ci și pentru amintirea lui. Timp de ani de zile, a economisit din pensie, reușind să strângă suficienți bani pentru bilet, cazare și câteva zile în „orașul luminilor”.
Totul s-a schimbat însă când fiica sa a sunat-o disperată, anunțând-o că fetița ei de 12 ani fusese diagnosticată cu o boală gravă, iar tratamentele erau foarte costisitoare. Aceasta a cerut ajutorul Luizei pentru a acoperi cheltuielile medicale. Luiza a simțit că pământul îi fuge de sub picioare: știa că este vorba despre sănătatea nepoatei, dar în același timp resimțea durerea renunțării la ultima ei bucurie.
„Nu pot să renunț la ultima mea șansă de fericire”, i-a spus Luiza fiicei sale. „Vreau să fac asta măcar o dată în viață.” Reacția fiicei a fost una de durere, iar ea a plecat plângând. Luiza nu și-a imaginat că acele lacrimi vor fi începutul unui adevărat coșmar.
Câteva zile mai târziu, Luiza s-a întors acasă și a găsit ușa larg deschisă. Înăuntru, fiica sa împacheta hainele din dulapul ei. „Ce faci?!”, a întrebat Luiza, cu inima bătându-i nebunește.
„Închiriez casa ca să plătesc tratamentul copilului meu”, i-a răspuns fiica ei cu voce rece. „Ține-ți banii pentru Paris și, dacă vrei, poți rămâne acolo, pentru că atunci când te întorci nu vei mai avea unde locui.”
Casa era trecută pe numele fiicei încă dinainte ca soțul Luizei să moară – o decizie luată cu gândul că ea o va moșteni. Cu toate acestea, Luiza nu s-ar fi gândit niciodată că această situație ar putea fi folosită împotriva ei.
În prezent, Luiza locuiește într-un adăpost temporar și încearcă să își dea seama ce urmează. Visul de a merge la Paris nu mai este o prioritate; acum are nevoie de resurse financiare pentru a-și găsi un loc stabil unde să trăiască. Cu toate acestea, nu poate să nu se gândească la faptul că propria ei fiică a dat-o afară din casa în care a crescut-o.
Întrebările cu care rămâne sunt complexe: a fost egoistă alegând să-și urmeze visul? Este greșit să decizi, la finalul vieții, să trăiești un vis în loc să renunți la el pentru a ajuta pe altcineva? Luiza încă nu și-a găsit răspunsul.
Parteneri
