Noi reguli pentru acordarea certificatului de handicap: accent pe funcționalitate, nu doar pe diagnostic
Nu orice diagnostic medical conduce automat la eliberarea unui certificat de handicap. Un ordin recent modifică criteriile de evaluare, mutând accentul de la simpla etichetă de boală la capacitatea reală a persoanei de a desfășura activități în viața de zi cu zi.
Pentru afecțiunile grave și ireversibile, documentul poate fi emis cu termen permanent încă de la prima evaluare, însă doar în situațiile în care există dovezi clare ale unei afectări funcționale durabile.
De la diagnostic la funcționalitate
Evaluarea se bazează acum pe impactul afecțiunii asupra autonomiei și participării sociale, nu doar pe diagnosticul în sine. Comisiile analizează dosarul medical, rezultatele investigațiilor, răspunsul la tratament și, mai ales, măsura în care persoana are nevoie de sprijin pentru activități cotidiene, precum deplasarea, autoîngrijirea, comunicarea sau munca.
Potrivit noii abordări, valabilitatea certificatului poate fi stabilită pe perioadă nedeterminată numai atunci când situația medicală este stabilă, cu prognostic nefavorabil sau cu limitări ireversibile. În celelalte cazuri, termenul rămâne limitat și este obligatorie reevaluarea periodică, pentru a verifica modificările funcționale generate de tratament, recuperare sau intervenții chirurgicale.
Evaluarea se concentrează pe deficiența funcțională, nu doar pe denumirea bolii.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități a elaborat noile criterii pentru alinierea la standardele internaționale și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Accentul este pus pe limitările dovedite și pe coerența documentației clinice, nu pe simple prezumții.
Situații în care certificatul nu mai este acordat automat
1. Vicii de refracție și alte probleme oculare tratabile – miopia, hipermetropia sau astigmatismul cu acuitate vizuală bună după corecție și câmp vizual normal nu justifică încadrarea. Nici cataracta netratată nu conferă automat certificatul; evaluarea se face după operație, dacă persistă limitări semnificative ale vederii.
2. Tulburări vestibulare periferice cu evoluție tranzitorie – episoadele de vertij care se ameliorează prin tratament și recuperare nu susțin un termen permanent. Se analizează individual persistența simptomelor, frecvența recăderilor și documentele obiective (teste vestibulare, bilanț ORL).
3. Epilepsie controlată terapeutic – dacă crizele sunt rare (sub o criză generalizată pe lună sau sub o criză parțială pe săptămână) și tratamentul este respectat, încadrarea se limitează la grad ușor. Gradele superioare se acordă doar în prezența frecvenței crescute, a rezistenței la terapie și a impactului funcțional documentat.
4. Diabet zaharat fără complicații severe – simplul diagnostic de diabet tip 1 sau tip 2 nu mai este suficient. Sunt necesare dovezi privind controlul metabolic deficitar persistent (de exemplu, HbA1c > 8% pe termen lung) sau complicații severe, afectând cel puțin două organe-țintă, pentru acordarea certificatului.
5. Afecțiuni respiratorii ușoare sau moderate – un VEMS între 50–59% și o saturație a oxigenului între 85–90% în repaus indică încadrare în handicap mediu. Gradele ridicate presupun afectare respiratorie severă, documentată prin investigații funcționale și necesar crescut de suport.
Despre termenul „permanent”
Acesta se poate stabili de la prima evaluare doar pentru afecțiuni ireversibile, cu limitări stabile și marcante ale funcționării. Scopul este protejarea persoanelor fără perspective realiste de recuperare, evitând totodată etichetări pe viață în cazuri cu șanse reale de ameliorare.
Ce trebuie să știe solicitantul
Comisia solicită documente medicale recente, dovezi privind tratamentele urmate și, dacă este cazul, rezultatele intervențiilor. Programarea și lista actelor necesare se stabilesc la nivel județean prin DGASPC, iar reevaluările se fac în funcție de gradul și valabilitatea certificatului stabilite anterior.
Parteneri
