În perioada regimului comunist din România, sistemul educațional a fost profund marcat de ideologia și directivele Partidului Comunist Român. Învățământul a devenit un mijloc central de răspândire a doctrinei comuniste și de modelare a unei societăți conforme cu principiile socialiste.
În primii ani de după instaurarea regimului, educația a fost reorganizată pe baza concepțiilor marxist-leniniste. Instituțiile de învățământ au fost trecute sub controlul statului, iar programele școlare au fost modificate astfel încât să promoveze valorile comuniste și să contribuie la formarea așa-numitului „om nou”, idealul promovat de partid.
O schimbare importantă a fost introducerea învățământului obligatoriu de șapte ani, măsură care a extins accesul la educație pentru întreaga populație școlară. Totuși, accesul la studiile superioare era strict reglementat. Admiterea în universități se realiza pe baza unor criterii politice și sociale, fiind favorizați copiii proveniți din familii de muncitori și țărani, în timp ce cei din medii considerate burgheze sau intelectuale erau dezavantajați.
Conținutul educațional a fost adaptat pentru a susține ideologia regimului și pentru a forma cetățeni loiali acestuia. Discipline precum istoria, filosofia și științele sociale erau predate într-o manieră ideologizată, accentuând succesele comunismului și prezentând capitalismul și imperialismul într-o lumină negativă.
Educația religioasă a fost, de asemenea, marginalizată. Biserica s-a aflat sub supravegherea strictă a statului, iar clerul a fost supus persecuțiilor și restricțiilor. În școli, religia a fost eliminată din programă și înlocuită cu educația moral-civică, orientată spre promovarea valorilor comuniste și a ateismului.
În ceea ce privește infrastructura, regimul comunist a investit în construirea de școli și grădinițe, mai ales în zonele rurale. Cu toate acestea, condițiile de studiu au fost adesea dificile, fiind caracterizate de supraaglomerarea claselor și lipsa resurselor materiale adecvate.
Controlul partidului asupra sistemului de învățământ a fost foarte strict. Cadrele didactice erau atent supravegheate și obligate să transmită ideologia oficială atât prin conținutul lecțiilor, cât și prin comportamentul față de elevi. Orice manifestare de opoziție sau critică la adresa regimului era sancționată dur.
În concluzie, învățământul din România comunistă a fost profund subordonat ideologiei Partidului Comunist Român, fiind utilizat ca instrument de propagandă și control social. Accesul la educație și conținutul acesteia au fost atent reglementate de stat. Totodată, au existat și unele aspecte pozitive, precum extinderea învățământului obligatoriu și dezvoltarea infrastructurii școlare.