Șeful meu mi-a cerut să rămân peste program în fiecare zi pentru a-mi instrui persoana care urma să-mi ia locul. Ea era plătită cu 85.000 de dolari pe an. Eu primeam 55.000, deși aveam același rol și aceleași responsabilități.
Când am întrebat care este explicația, reprezentantul de la resurse umane mi-a zâmbit rigid și mi-a spus simplu:
— A negociat mai bine.
Am zâmbit și eu, la rândul meu.
— Desigur, mă bucur să ajut.
Din acel moment, am decis să nu mai fac absolut nimic dincolo de fișa postului.
Am instruit-o corect, dar exclusiv conform procedurilor oficiale.
Nu i-am arătat niciun truc învățat în cinci ani de experiență.
Nu i-am oferit scurtături.
Nu am mai intervenit în situații de urgență după program.
În paralel, am început să notez totul cu atenție:
• orele suplimentare care mi se cereau;
• responsabilitățile care nu îmi reveneau oficial;
• proiectele gestionate integral de mine;
• e-mailurile în care mi se solicita „doar să rezolv rapid”.
După două săptămâni, mi-am actualizat CV-ul.
După patru săptămâni, aveam deja o ofertă nouă: 90.000 de dolari, program flexibil și un titlu superior.
Nu am spus nimănui nimic.
Într-o dimineață, am intrat în birou cu o mapă sub braț și am lăsat-o pe biroul șefului.
— Demisia mea, am spus calm. Ultima zi este vineri.
A râs.
— Glumești. Cine va finaliza proiectul X?
— Presupun că persoana pe care am instruit-o, am răspuns.
A doua zi, când a intrat în birou și a găsit clienți nemulțumiți, sistemul blocat și pe înlocuitoarea mea privind pierdută la monitor, a rămas fără reacție.
— Ai putea să mai rămâi puțin? m-a întrebat, dintr-odată foarte politicos.
Am zâmbit exact la fel ca în ziua în care mi se spusese că „a negociat mai bine”.
— Sigur. Tariful meu de consultant este 150 de dolari pe oră.
De data aceasta, nu a mai zâmbit.
Am plecat vineri, la prânz, cu laptopul predat și fruntea sus.
O lună mai târziu, am primit un mesaj de la un fost coleg:
„Au angajat o firmă externă. Îi costă de trei ori mai mult decât te plăteau pe tine.”
Se pare că, într-un final, toată lumea știe să negocieze.
Notă: Acest text are caracter narativ și reflectă o experiență personală relatată în scop ilustrativ. Nu reprezintă o situație general valabilă și nu constituie un sfat profesional sau juridic.