Urechelnița – Planta cu Proprietăți Vindecătoare și Rol Decorativ

Advertisement

Urechelnița este o plantă cu origine montană, însă poate fi întâlnită frecvent și în grădini, pe ziduri de piatră sau chiar pe acoperișurile locuințelor. Dincolo de valoarea sa ornamentală, această specie este apreciată pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită de secole în medicina tradițională.

Denumiri populare ale urechelniței

Advertisement

În diferite regiuni, urechelnița este cunoscută sub mai multe nume populare, printre care:
• iarba ciutei
• iarba lupului
• iarbă de urechi
• urechea mâței
• răsfug
• ghințură
• verzișoară
• rădăcina casei

Advertisement

Aspect și trăsături distinctive

Urechelnița are un aspect decorativ aparte, motiv pentru care este des folosită în grădini japoneze sau în amenajări cu piatră. Principalele sale caracteristici sunt:
• frunze cărnoase, suculente, dispuse sub formă de rozetă;
• o tulpină centrală care poate ajunge până la 40 cm înălțime;
• flori stelate, de culoare roz sau roșie.

În faza inițială de dezvoltare, planta poate semăna cu anghinarea.

Proprietăți și utilizări terapeutice

Urechelnița este cunoscută pentru multiplele sale efecte benefice, având proprietăți antiinflamatoare, cicatrizante, antibiotice, astringente, diuretice, sedative, hemostatice și antispasmodice.

Utilizare externă – afecțiuni ale pielii
• este folosită în diverse boli de piele, precum eczeme, erizipel, acnee, alunițe, lentigo, pete pigmentare sau pistrui;
• contribuie la calmarea durerilor din zona zoster, pe traiectul nervului afectat;
• frunzele zdrobite se aplică direct pe bătături, înțepături de insecte, răni sau arsuri;
• planta se recoltează proaspătă, în perioada martie–octombrie.

Utilizare internă
• este utilizată în afecțiuni renale, otite, dureri de dinți și de urechi;
• poate fi de ajutor în tulburări nervoase, diaree, febră, hemoroizi sau în cazul paraziților intestinali.

Sub formă de decoct
• se folosește pentru spălături în afecțiuni grave, precum cancerul de piele sau cancerul uterin.

Prepararea sucului de urechelniță

Pentru obținerea sucului:
• frunzele se taie pe lungime;
• se așază pe marginea unei farfurii adânci și se lasă la scurs;
• lichidul rezultat se utilizează pentru tamponarea zonelor afectate ale pielii.

Urechelnița este o plantă valoroasă atât din punct de vedere decorativ, cât și terapeutic. Ușor de întreținut și extrem de utilă, poate fi o prezență benefică în casă sau în grădină.

Notă: Informațiile prezentate au caracter informativ și nu înlocuiesc sfatul medicului sau al unui specialist. Pentru afecțiuni grave sau tratamente de lungă durată, consultați întotdeauna un profesionist în domeniul sănătății.

Leave a Comment