Tot mai mulți proprietari aleg să instaleze camere de supraveghere pentru a-și proteja locuința și bunurile. Deși legislația permite monitorizarea pe proprietatea privată, înregistrările în care pot fi identificate persoane sunt considerate date cu caracter personal. Prin urmare, acestea intră sub incidența Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR) și trebuie gestionate cu responsabilitate, respectând principii precum scopul determinat, limitarea filmării, informarea persoanelor vizate și securitatea datelor.
Ce prevede legea pentru camerele de supraveghere montate la domiciliu
Utilizarea unui sistem de supraveghere trebuie să aibă un scop legitim, cum ar fi protejarea proprietății sau siguranța familiei. Filmarea realizată „din precauție”, fără o necesitate reală, poate fi considerată disproporționată. De asemenea, unghiul camerelor trebuie ajustat astfel încât să surprindă exclusiv spațiul propriu. Ferestrele vecinilor, trotuarele sau carosabilul nu ar trebui filmate, cu excepția unor situații strict justificate.
Persoana care instalează sistemul devine operator de date cu caracter personal și are obligația de a informa persoanele care pot fi surprinse de camere. Informarea se face prin afișe sau semnalizări vizibile și ușor de înțeles, care să precizeze scopul supravegherii, temeiul legal și identitatea celui responsabil de prelucrarea datelor.
Nerespectarea acestor obligații poate atrage sancțiuni din partea autorităților de protecție a datelor. În plus, persoanele filmate fără respectarea legii pot solicita despăgubiri prin acțiuni civile pentru prejudiciile suferite.
Obligații practice pentru proprietari
1. Stabilește un scop clar
Sistemul trebuie instalat pentru un motiv precis, cum ar fi prevenirea furturilor. Acest scop trebuie definit clar și menținut, pentru a evita utilizări incompatibile cu intenția inițială.
2. Reglează corect unghiul camerelor
Camerele trebuie orientate exclusiv către perimetrul propriu. Zonele care pot surprinde proprietăți vecine sau spații publice trebuie mascate, fie digital, fie prin soluții fizice.
3. Asigură informarea persoanelor vizate
Afișează, într-un loc vizibil, un anunț care să precizeze scopul supravegherii, identitatea operatorului și datele de contact pentru exercitarea drepturilor prevăzute de lege.
4. Limitează durata de stocare
Înregistrările trebuie păstrate doar o perioadă rezonabilă. În practică, termenul de aproximativ 30 de zile este frecvent utilizat, cu prelungiri doar în situații justificate, precum existența unei anchete.
5. Controlează accesul la imagini
Doar persoanele autorizate ar trebui să poată vizualiza sau gestiona înregistrările. Este recomandată utilizarea de conturi separate și parole puternice, iar accesul nejustificat trebuie prevenit.
6. Protejează sistemul de supraveghere
Actualizează periodic software-ul și firmware-ul, asigură criptarea accesului la dispozitive și la arhivă și stabilește proceduri clare pentru exportul imaginilor atunci când este necesar.
7. Respectă drepturile persoanelor filmate
Persoanele pot solicita informații despre modul de prelucrare a datelor și, în anumite condiții, pot cere accesul la imagini sau ștergerea acestora. Solicitările trebuie analizate și soluționate într-un termen rezonabil, iar deciziile trebuie documentate.
8. Păstrează dovezi privind conformitatea
Este util să existe o evidență simplă a setărilor sistemului, incluzând scopul, zonele monitorizate, durata de stocare și persoanele cu acces. Aceasta poate fi necesară în cazul unor verificări sau dispute.
Un criteriu practic de verificare este următorul: dacă o cameră surprinde constant zone din afara proprietății, este necesară reevaluarea poziționării. Ajustarea unghiului sau utilizarea funcțiilor de mască de confidențialitate ajută la respectarea cadrului legal și la evitarea conflictelor cu vecinii.
Este important de reținut că informarea nu reprezintă doar o formalitate, ci o dovadă de transparență și responsabilitate. De asemenea, perioada de stocare de 30 de zile este o practică uzuală, care ar trebui depășită doar în situații clar justificate și temporare.
În cazul în care te muți într-o locuință unde există deja un sistem de supraveghere, este recomandat să verifici ce anume se înregistrează, cine are acces la imagini și care este durata de retenție. Solicită datele de administrare și ajustează setările pentru a te asigura că sistemul respectă regulile menționate.
Notă: Acest material are caracter informativ și general și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete sau interpretări oficiale ale legislației, este recomandată consultarea unui specialist în protecția datelor sau a autorităților competente.