Cu mâinile nesigure, am desfăcut plicul și am început să citesc. Primele rânduri se mișcau în fața ochilor, iar bătăile inimii îmi acopereau aproape orice alt sunet.
„Dacă ajungi să citești aceste rânduri, înseamnă că adevărul a ajuns, în cele din urmă, la tine.”
Un fior rece mi-a străbătut corpul.
„Nu am plecat din cauza ta. Nu am fugit de soțul meu. Am plecat pentru a-mi salva viața.”
Stomacul mi s-a strâns. M-am sprijinit instinctiv de cutia în care descoperisem scrisoarea.
„În noaptea nunții, am auzit o conversație între tata și cumnatul meu. Plănuiau să mă constrângă să le cedez economiile pe care le aveam dinaintea căsătoriei. A doua zi, soțul meu a încercat să mă facă să semnez actele de transfer. Când am refuzat, a devenit violent.”
Nu reușeam să procesez ce citeam. Soțul ei? Același bărbat care apărea în fața poliției disperat, cerând să fie găsită?
„Am reușit să fug. Mama știa totul. Ea m-a îndemnat să plec și m-a ajutat. Mi-a spus să las totul în urmă și să nu mă mai uit niciodată înapoi. Mi-a promis că îți va spune adevărul… dar se pare că nu a făcut-o.”
O durere ascuțită mi-a străpuns pieptul. Mama murise cu doi ani în urmă. Nu pomenise niciodată nimic despre asta.
„Dacă ai descoperit această scrisoare, înseamnă că ești în pericol. Acum te vor căuta pe tine, pentru că pe mine nu mă mai pot găsi. Nu le spune că știi adevărul. Pleacă imediat.”
Hârtia mi-a alunecat din mână. Podul părea că se rotește în jurul meu.
În acel moment, am auzit un scârțâit pe scări.
M-am încremenit.
Un al doilea scârțâit. Pași grei, apăsați, urcând încet, deliberat.
Stomacul mi s-a strâns de teamă.
— Cine este acolo? am întrebat, iar vocea mea suna străină chiar și pentru mine.
Nu a venit niciun răspuns.
Pașii au continuat, constanți și calculați.
Atunci am înțeles că nu eram singura care știa de existența scrisorii.
Cineva care nu trebuia să afle descoperise adevărul.
Am închis cutia instinctiv și m-am strecurat spre fereastra mică a podului. Pașii ajunseseră chiar la ușă.
M-am aruncat afară, am căzut în tufișuri, zgâriată și cu dureri puternice, dar încă în viață. Am fugit fără să mă opresc și fără să privesc înapoi.
La doar câteva secunde după ce am ajuns în stradă, am auzit ușa podului izbindu-se de perete.
Cineva mă căuta.
Astăzi scriu aceste rânduri dintr-un hotel, folosind un telefon nou și având un nume diferit în acte.
Un lucru îl știu însă cu certitudine:
Sora mea nu a plecat de bunăvoie. A fost urmărită.
Iar acum… eu sunt cea vânată.
Notă: Acest text este o poveste narativă cu caracter ficțional, realizată în scop informativ și literar. Orice asemănare cu persoane reale sau situații existente este pur întâmplătoare.