În Cluj-Napoca, un demers neobișnuit de educație parentală a stârnit reacții intense în mediul online. O mamă a decis să își expună fiica de cinci ani realităților dure ale sărăciei și a apelat la Facebook pentru a solicita recomandări privind zone din apropierea orașului în care nivelul de trai este foarte scăzut. Intenția sa era de a o învăța pe copilă despre lipsurile cu care se confruntă alți minori care nu beneficiază de resursele de care ea se bucură.
În mesajul publicat, femeia și-a explicat clar motivația:
„Bună ziua. Aș avea nevoie de sugestii pentru un loc unde sărăcia este evidentă, nu foarte departe de Cluj. Poate unii dintre voi veți reacționa negativ, dar vreau să-mi duc fata (5 ani) să vadă că există mulți copii fără jucării, fără hrană, fără nimic. La orice fel de mâncare spune ‘bleah’, nimic nu îi place. Oricât încerc să îi explic că sunt copii care ar fi fericiți cu ce primește ea, tot nu înțelege. Aș vrea să vadă cu propriii ochi. Poate își schimbă atitudinea. Mulțumesc!”
Publicarea mesajului a generat numeroase reacții. Unii utilizatori au indicat ca destinație Pata Rât, o zonă cunoscută pentru dificultățile extreme în care trăiesc multe familii, inclusiv o comunitate numeroasă de romi, aflată de ani de zile la marginea orașului, lângă rampa de gunoi.
Alți comentatori s-au declarat profund îngrijorați, subliniind că o astfel de expunere ar putea afecta negativ echilibrul emoțional al unui copil atât de mic. Specialiștii avertizează că, deoarece creierul copiilor este în proces continuu de dezvoltare, experiențele cu impact emoțional puternic pot influența semnificativ formarea conexiunilor neuronale și pot produce efecte de durată.
Situația readuce în atenție discuția despre metodele de educație și despre modul în care anumite experiențe pot influența sănătatea psihologică a copiilor. Intenția adulților este importantă, însă felul în care un copil procesează și interiorizează astfel de scene poate avea consecințe pe termen lung. De aceea, orice demers educațional care implică expunerea la situații dificile ar trebui analizat cu atenție, luând în calcul dezvoltarea emoțională și vulnerabilitatea specifică vârstei.