În timpul petrecerii, Alina a decis să pună capăt observațiilor pe care le suporta de ceva vreme. Cu un ton calm, i-a transmis Aureliei că s-a săturat de criticile constante și că nu mai intenționează să rămână în postura de spectator tăcut.
A luat microfonul și s-a adresat invitaților anunțând că, din acel moment, atmosfera se va schimba. A cerut muzicanților să reia programul, iar sala a reacționat imediat cu aplauze și voie bună. Evenimentul își recăpăta dinamica, iar toasturile au început să se audă pe rând: în cinstea miresei, a curajului și a demnității.
Călin a ajuns lângă Alina în timp ce aceasta făcea o scurtă pauză după un dans.
— Alina…
— Da?
— Nimic… doar că te iubesc. Și… îmi pare rău că nu am intervenit mai devreme.
— Nu-i nimic. Acum știe cu cine vorbește.
— Va mai comenta. Dar nu la fel.
Aurelia a părăsit evenimentul înainte de servirea felului principal.
Când cineva a întrebat unde se află, Călin a răspuns simplu că a plecat. Un alt invitat a remarcat că momentul nu putea fi mai nepotrivit, deoarece urma partea cea mai animată a petrecerii. O vecină a adăugat că rochia miresei era foarte reușită, subliniind eleganța și faptul că volănașele erau în tendințe.
La o lună după nuntă, în timp ce Alina făcea ordine în casă, a primit un apel telefonic.
— Alo?
— Sunt Aurelia. Este Călin acasă?
— Nu, este la serviciu.
— Înțeleg. Te rog să-i spui că am sunat.
— Sigur.
A urmat o scurtă pauză, apoi:
— Și… spune-i că sâmbătă nu vin. Am alte planuri.
— O să-i transmit.
— Mulțumesc.
Seara, Alina i-a relatat soțului conversația.
— E supărată?
— Nu. Cred că reflectează.
— La ce?
— La faptul că lucrurile se schimbă. Inclusiv nurorile.
Aurelia nu a mai vizitat cuplul. Discuțiile cu fiul ei au devenit rare și strict cordiale.
— Ce mai faceți?
— Bine. Voi?
— La fel.
— Alina îți transmite salutări.
— Transmite-i și tu.
Călin a propus la un moment dat să meargă ei în vizită. Alina a considerat că nu este necesar și i-a spus că fiecare își urmează propriul drum.
Relația dintre cei doi soți a rămas stabilă. Alina reușise să își păstreze respectul de sine și liniștea în familie, afirmându-și poziția nu prin tăcere, ci prin fermitate.
Textul încheie menționând că povestea este inspirată din situații reale, dar a fost adaptată în scop literar. Numele și detaliile au fost modificate pentru a proteja identitatea persoanelor implicate, iar orice asemănare cu evenimente reale este întâmplătoare. Autorul și editorul precizează că nu își asumă responsabilitatea pentru interpretarea narativă, prezentând lucrarea ca ficțiune.
Parteneri
