Nepoata mea m-a dat afară din apartamentul pe care i l-am dăruit — așa că i-am oferit o lecție de viață
Nepoata mea, Emily, m-a dat afară din apartamentul meu, susținând că îi aparține. Nu știa însă că logodnicul ei „perfect”, Tom, ascundea un secret întunecat care avea să ne schimbe viețile și să ne învețe o lecție dură despre încredere și familie.
A fost o perioadă grea de când fiul meu și soția lui au murit în acel accident de mașină îngrozitor, acum șase ani. De atunci, am crescut-o pe Emily, care avea doar 16 ani la vremea respectivă. Nu a fost ușor, dar am reușit să ne descurcăm împreună.
⸻
Marțea trecută, Emily a intrat val-vârtej în apartament, radiind de fericire.
— Bunico! Ghicește ce s-a întâmplat?
Am ridicat privirea din rebusul la care lucram.
— Ce te face atât de entuziasmată?
— M-am logodit! — a spus ea, arătându-mi un inel sclipitor pe deget.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
— Logodită? Cu cine?
— Cu Tom! Ne întâlnim de două luni. Este perfect!
Am lăsat pixul jos.
— Două luni? Nu e cam devreme, crezi?
Zâmbetul ei s-a estompat.
— De ce nu poți fi pur și simplu fericită pentru mine?
— Îmi fac doar griji. Ce se întâmplă cu studiile tale?
Ea a fluturat mâna nepăsătoare.
— Facultatea nu e pentru mine. Renunț.
— Emily, nu poți fi serioasă. Educația este importantă.
— Pentru ce? O să mă mărit. Tom o să aibă grijă de mine.
M-am încruntat.
— Și dacă se întâmplă ceva? Dacă te părăsește?
— Nu o va face! — a spus iritată. — De ce ești mereu negativistă?
Am oftat.
— Încerc doar să te protejez, draga mea.
— Nu e nevoie. A, și apropo, va trebui să te muți.
Am clipit, crezând că am auzit greșit.
— Să mă mut? De unde?
— Din acest apartament. Acum e al meu.
— Emily, ți-am spus că îl vei moșteni după ce nu voi mai fi.
Ea a ridicat din umeri.
— Aproape că e același lucru. Am nevoie de el acum.
Nu-mi venea să cred ce aud.
— Și unde ar trebui să merg?
— Nu e problema mea, — a spus ea, verificându-și telefonul.
— Emily, asta e absurd! Nu mă poți da pur și simplu afară!
— Privește și învață. Vreau să fii plecată până mâine.
Am încercat să vorbesc cu ea, dar a fost ca și cum aș fi vorbit cu un zid. În noaptea aceea abia am dormit, copleșită de griji și neîncredere.
A doua zi, Emily chiar m-a împins afară din apartament.
— Timpul a expirat, bunico. Tom se mută diseară.
Stăteam pe hol cu o geantă împachetată în grabă.
— Emily, te rog. Hai să discutăm.
Ea a dat ochii peste cap.
— Nu e nimic de discutat. Pa. — A trântit ușa în urma mea.
Am rămas în hol, în stare de șoc. Cum putea propria mea nepoată să-mi facă una ca asta?
⸻
Dimineața următoare, m-am dus la magazin, mi-am cumpărat o ținută decentă și am mers la un avocat. Am depus o plângere pentru a-mi recupera apartamentul, dar aveam și un alt plan în minte — voiam să-i dau lui Emily o lecție.
Am sunat-o pe sora mea, Beatrice, care locuia într-un alt oraș.
— Bea? Sunt Evelyn. Am nevoie de o favoare.
— Ce s-a întâmplat? Pari distrusă.
I-am povestit totul, iar ea s-a înfuriat.
— Ce nepoată nerecunoscătoare! Desigur că poți veni la mine. Vino repede și vedem cum rezolvăm.
După ce am ajuns la ea, am sunat-o pe vechea mea prietenă Fiona, care conduce o agenție de investigații private.
— Fi, am nevoie de ajutorul tău. Poți să verifici cine este logodnicul lui Emily?
— Desigur, Ev. Cum se numește?
— Tom. Atât știu, dar am învățat să-l găsesc pe rețelele sociale — nepoata mea m-a învățat câteva trucuri.
— Trimite-mi ce ai și dă-mi câteva zile. Revin cu ce aflu.
⸻
În timp ce Fiona investiga, am vorbit din nou cu avocatul și i-am spus să amâne procesul.
— E simplu, — a spus el. — Apartamentul e pe numele dumneavoastră. Ea nu are niciun drept legal.
— Sper să nu fie nevoie să mergem în instanță. Vreau mai întâi să-i deschid ochii.
După trei zile, Fiona m-a sunat.
— Ev, am vești proaste. Tipul ăsta, Tom, e un escroc.
— Cum adică?
— A înșelat cel puțin patru femei bogate în ultimii trei ani. Le-a lăsat fără bani și cu inimile frânte.
Mi s-a făcut pielea de găină.
— Ești sigură?
— Absolut. Am dovezi clare.
Am închis telefonul tremurând. Săraca Emily nu avea idee în ce se băgase.
⸻
Ziua nunții a sosit mai repede decât credeam. Am apărut la ceremonie împreună cu Fiona, ținând în mână dosarul cu probe.
Emily m-a văzut și s-a apropiat furioasă.
— Ce cauți aici?
— Încerc să te opresc să faci o greșeală uriașă.
— Nu ești invitată! — a spus printre dinți.
I-am arătat dosarul.
— Emily, Tom nu e cine crezi tu. E interesat doar de banii tăi.
Fața ei s-a albit.
— Despre ce vorbești?
— A mai făcut asta. De mai multe ori.
Emily a smuls dosarul și a început să răsfoiască paginile, tremurând.
— Asta… nu poate fi adevărat.
În acel moment, Tom a apărut, vizibil nervos.
— Ce se întâmplă aici?
Emily s-a întors spre el, cu lacrimi în ochi.
— E adevărat? Mă foloseai?
Zâmbetul lui fals s-a topit.
— Desigur că nu. Cine ți-a spus prostiile astea?
— Toate dovezile sunt aici! — a spus ea, arătându-i documentele.
Tom s-a uitat disperat în jur și, fără un cuvânt, a fugit spre ieșire, lăsând toți invitații înmărmuriți.
Emily s-a prăbușit pe un scaun, plângând necontrolat. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o în brațe.
— Îmi pare rău, draga mea.
— Ce o să fac acum? — a șoptit ea printre lacrimi.
— O să găsim o soluție împreună, — i-am spus, strângându-i mâna.
⸻
Câteva zile mai târziu, Emily m-a sunat panicată de la serviciu.
— Bunico, sunt în mare necaz! Banca m-a sunat. Tom mi-a golit conturile și a făcut împrumuturi pe numele meu! Nu știu ce să fac, sunt plină de datorii!
Am inspirat adânc.
— Trebuie să înfrunți situația. Ia-ți un al doilea job. Vinde ce poți.
— Asta va dura o veșnicie! — a plâns ea.
— Uneori așa e viața, — i-am spus ferm. — Când ajungi acasă, discutăm și facem un plan.
— Ai dreptate, bunico. Am fost îngrozitoare cu tine. Îmi pare atât de rău.
— Te iert, — i-am răspuns. — Dar acum e timpul să te maturizezi.
⸻
În lunile următoare, Emily a muncit din greu. A servit la mese, a lucrat în magazine și a vândut o parte din lucrurile ei. Am revenit împreună în apartament, iar ea a început chiar să urmeze cursuri online.
— Nu mi-am dat seama cât de greu e să faci bani, — a spus într-o seară la cină.
— Nu e ușor, dar e satisfăcător. Te descurci bine, Emily, — i-am spus zâmbind.
— Mulțumesc, bunico. Pentru tot.
La șase luni după nunta eșuată, stăteam amândouă pe balcon, sorbind ceai.
— Bunico, n-am apucat să-ți mulțumesc cu adevărat. Pentru tot.
I-am atins mâna.
— Cu plăcere, draga mea. Sunt mândră de tine.
— Nu aș fi reușit fără tine. Am fost o răsfățată, știu.
— Ai fost, — am spus zâmbind. — Dar ai învățat multe.
— Da, și îți promit că nu te voi mai lua niciodată de-a gata.
— Știu că nu, — i-am răspuns. — Ai învățat o lecție importantă.
— Mai multe, de fapt, — a râs ea. — Niciodată să nu ai încredere într-un bărbat cu zâmbet prea perfect, să citești mereu ce scrie cu litere mici și… bunicile au întotdeauna dreptate.
Am râs.
— Cam așa e.
⸻
— Serios acum, — a continuat ea. — Nu pot să cred cât de oarbă am fost. Tom părea ideal.
— Așa acționează escrocii, — i-am explicat. — Spun exact ce vrei să auzi.
— Mă simt atât de proastă, — a spus ea.
— Nu te mai învinovăți. Nu ești prima și nici ultima care pățește așa. Important e cum te ridici după aceea.
— Ai dreptate, — a murmurat ea. — Visam la o nuntă mare, o viață perfectă. Acum am două joburi și cursuri seara.
— Și ești mai puternică ca oricând, — i-am spus. — Acum construiești o viață reală, nu o fantezie.
— Ai dreptate. E greu, dar mă simt bine. Parcă am realizat ceva cu adevărat.
— Ai reușit, Emily. Sunt mândră de tine.
În timp ce soarele apunea, am simțit o liniște adâncă. Trecusem prin multe, dar legătura dintre noi era acum mai puternică ca niciodată. Uneori, doar iubirea dură poate aduce vindecarea.
Emily și-a sprijinit capul pe umărul meu.
— Te iubesc, bunico.
— Și eu te iubesc, draga mea.
Am stat în tăcere, privind stelele care se aprindeau. Nu era viitorul pe care ni-l imaginaserăm, dar era al nostru — și îl vom trăi împreună.
Parteneri
