Tăcerea care s-a lăsat în cameră a fost apăsătoare. Fiul meu a rămas încremenit, iar soțul meu a făcut un pas înainte, vizibil îngrijorat.
— Ce se întâmplă, Maria? Cine este această fată? — a întrebat el.
Mi-am luat câteva secunde să respir adânc și să-mi adun gândurile. În pivniță, Cindy bătea ușor în ușă, fără să rostească niciun cuvânt.
— Numele ei este Cindy Gabor. În urmă cu doi ani, era prezentată în toate ziarele locale din Arad, de unde provin eu. Este acuzată că a înșelat mai mulți bătrâni din satul ei natal, inclusiv pe mătușa mea, Ileana.
Soțul meu a făcut un pas înapoi, iar fiul meu a înroșit brusc la față.
— Tu glumești… — a spus fiul meu, surprins.
— Nu, dragul meu, nu glumesc. Când i-am văzut fața, am simțit fiori. Dar când s-a prezentat, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Era acolo, în poza de pe afișul „CĂUTATĂ”! A spus că este din Oradea, dar de fapt a crescut pe lângă Ineu, într-o casă despre care localnicii încă mai șușotesc.
În timp ce fiul meu încerca să accepte șocul, eu sunam deja la poliție.
— Da, este aici, în casa mea. Spune că se numește Cindy Gabor, dar poate folosi un alt nume fals. Este cu fiul meu și tocmai a cerut-o de nevastă. Vă rog, veniți repede!
Au trecut zece minute până când polițiștii au sosit. Cindy nu a încercat să fugă. Când au coborât în pivniță, ea m-a privit cu o liniște stranie și a spus doar:
— Știam că într-o zi va veni cineva care o să mă recunoască.
A fost ridicată imediat, iar fiul meu s-a prăbușit pe scaunul din bucătărie, ținându-se de cap.
— Cum? Cum a putut să mă păcălească așa? — a întrebat el, șocat.
— Pentru că oamenii ca ea știu exact ce să spună, i-am explicat. Îți spun ce vrei să auzi. Te cuceresc prin slăbiciunile tale. Nu ți-a vorbit niciodată despre familia ei, trecutul ei, nimic. Nu era pregătită să fie cunoscută — era pregătită să profite.
Câteva zile mai târziu, am primit un telefon de la o femeie în vârstă din Arad.
— Îți mulțumesc, dragă. Datorită ție, am șansa să-mi recuperez măcar o parte din economii.
În cele din urmă, fiul meu și-a revenit. I-a fost greu și timp de luni întregi s-a închis în el, rușinat și rănit. Cu timpul însă, a început să vorbească, să iasă din izolare și să înțeleagă situațiile prin care trecuse.
Acum știe să pună întrebări, să caute răspunsuri și să nu se mai lase orbit de aparențe.
Pentru că, așa cum zicea bunica mea, „dracul nu vine întotdeauna cu coarne — uneori vine cu părul pieptănat și un zâmbet dulce.”
Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost modificate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu intenționată de autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau modul în care sunt portretizate personajele și nu răspund pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar opiniile exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau editorului.
Parteneri
