Fetița mea a dus câteva jucării la grădiniță și acestea nu s-au mai întors. Am întrebat-o despre ce s-a întâmplat, iar ea mi-a spus că o altă fetiță s-a jucat cu ele și nu le-a mai dat înapoi. Am mers la educatoare și i-am spus că părinții acelui copil nu o cresc corespunzător. Ea mi-a răspuns calm: „Știți… fetița trece printr-o perioadă grea acasă.”
Am rămas surprinsă. Tonul ei nu avea reproș, ci părea să mă ajute să înțeleg că este ceva mai important decât o jucărie sau o bentiță cu sclipici. Am întrebat ce vrea să spună și a ezitat pentru câteva momente, apoi mi-a spus: „Acum locuiește cu bunica ei. Mama ei a murit anul trecut, iar tatăl nu mai este prezent. Sunt doar ea și bunica. Fac tot ce pot.”
Am simțit un gol în stomac. Pentru câteva secunde nu am știut ce să spun. Doar am dat din cap și am plecat. Pe drum m-am gândit la momentele în care fiica mea a venit acasă supărată pentru că cineva nu a împărțit ceva cu ea, iar eu judecam o fetiță de cinci ani pentru că păstrase o jucărie puțin mai mult.
În acea seară, am privit-o pe fiica mea cum colora pe covorul din sufragerie. Lumea ei era întreagă: avea o cameră plină de jucării, mese calde și pupici de noapte bună. Atunci mi-am dat seama că nu toți copiii au același noroc.
Dimineața următoare am întrebat-o cu blândețe: „Cum o cheamă pe fetița care se joacă cu jucăriile tale?” S-a uitat la mine și a răspuns: „O cheamă Lidia. Îi place unicornul meu.” Am zâmbit și am întrebat: „Vrei să iei mâine o altă jucărie pentru ea?” S-a uitat mirată: „Dar… nu mi-a dat-o înapoi pe prima.” „Știu, iubita mea. Dar poate chiar are nevoie de ea acum”, i-am răspuns. S-a gândit puțin, apoi a dat din cap: „Bine. Dar vreau să-i dau pe cel cu părul roz. E al doilea meu preferat.”
În dimineața aceea, și-a pus cu grijă unicornul cu păr roz în ghiozdan. Nu mă așteptam la nimic în schimb, doar simțeam că este lucrul corect. O săptămână mai târziu, educatoarea m-a tras deoparte și mi-a spus că Lidia s-a schimbat: era mai liniștită și împăcată. Mi-a spus că doarme cu unicornul în brațe în fiecare noapte. Nu i-am spus fiicei mele, doar am strâns-o în brațe și i-am făcut clătite la cină.
Zilele au trecut, iar relația dintre ele s-a consolidat. Nu mai erau doar colege de clasă, ci prietene adevărate. Râdeau împreună, stăteau la masă și se țineau de mână la activitățile de grup. Când a venit săptămâna aniversărilor, fiecare copil a adus cadouri sau brioșe, dar Lidia a adus doar o felicitare făcută de mână. Fiica mea mi-a spus că Lidia nu avea bani pentru brioșe, iar eu i-am spus că e în regulă, deoarece a adus inima ei în schimb.
Fiica mea a dorit să folosească din alocația ei pentru a-i cumpăra un cadou Lidiei și am mers împreună la magazin, unde a ales un set de brățări cu jumătăți de inimă. De ziua Lidiei, i-a oferit jumătatea ei, păstrând cealaltă la încheietura sa. Lidia a fost emoționată, a plâns puțin și apoi a zâmbit.
Primăvara s-a transformat în vară și anul școlar se apropia de final. Educatoarea ne-a spus că vor organiza un spectacol, însă cu o săptămână înainte, Lidia nu va mai veni deoarece se muta într-un alt oraș. Am explicat fiicei mele vestea, iar ea a dorit să-i scrie o scrisoare. Am scris împreună, desenând flori și inimioare, și am pus o poză de la excursia la grădina zoologică.
Timpul a trecut și clasa întâi a venit cu colegi noi. Fiica mea a devenit mai blândă cu copiii timizi și mai generosă cu lucrurile sale. Într-o zi, după mutarea într-un alt cartier și schimbarea școlii, fiica mea a descoperit că Lidia învăța în aceeași școală. Au redevenit nedespărțite, sprijinindu-se reciproc prin școală și activități comune.
Anii au trecut. Lidia a rămas aproape, chiar și când bunica ei era bolnavă și resursele limitate. Fiica mea făcea sandvișuri suplimentare pentru Lidia și o susținea mereu. În ultimul an de liceu, Lidia a fost acceptată la facultatea dorită, dar nu avea bani pentru taxă. Fiica mea a lansat o strângere de fonduri online, iar donațiile au acoperit taxa și rechizitele.
Acum, fiica mea este învățătoare și păstrează un unicorn pe birou, iar Lidia este asistent social, ajutând copii aflați în situații dificile. Prietenia lor a continuat, demonstrând că un gest mic de compasiune poate avea un impact pe termen lung. Povestea lor a început cu un unicorn dispărut, dar a construit o legătură durabilă, arătând că bunătatea și grija pentru ceilalți pot transforma vieți.
Parteneri
