De la casa visurilor la patul de spital: o bătrânețe trăită în lacrimi
Aurica Bundac, originară din comuna Fântânele, județul Iași, se află internată de aproape o săptămână la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. Nu suferă de o boală gravă, însă nu mai are unde să locuiască. După zeci de ani de muncă pentru propria casă și după ce a crescut nouă copii, femeia își petrece acum zilele într-un salon de spital, departe de familia pe care a întemeiat-o.
Tragedia este cu atât mai mare cu cât locuința i-a fost oferită unuia dintre fii, în speranța că acesta va avea grijă de ea. În loc de asta, bărbatul a transformat casa într-un grajd improvizat. Pentru o vreme, bătrâna a locuit cu el, însă recent a fost trimisă la spital sub pretextul că se simte rău. Medicii au constatat că nu era vorba despre nicio urgență medicală, ci despre un caz evident de abandon.
Deși are copii și o locuință, a ajuns să fie lăsată pe drumuri
Cadrele medicale au încercat în repetate rânduri să ia legătura cu familia, însă niciunul dintre copii nu a venit să o ia acasă. Situația a stârnit revoltă publică, mai ales după ce declarațiile dureroase ale femeii au devenit cunoscute. Ea trăiește dintr-o pensie modestă, pe care unul dintre fii o reține integral.
„Au ajuns zile grele să fiu pe drumuri, ca o boschetară, după ce am crescut atâția copii… Am avut băieți, fete, și acum mor în casă de sete. Pensia o ia băiatul la care am stat, care m-a insultat cum nu am auzit vreodată. Mâncarea, știi cum mi-o dădea? Resturile lor din casă mi le aducea mie. Mă tem de el, mă tem”, a povestit bătrâna, conform observatornews.ro.
Singură pe holurile spitalului, cu sufletul împovărat
Personalul medical de la Spitalul „Sf. Spiridon” a fost profund impresionat de povestea femeii și a încercat să o ajute. În cursul zilei de vineri, o echipă medicală a însoțit-o înapoi în localitate, sperând că cineva din familie o va primi. Nici apelurile autorităților locale și nici intervenția asistenței sociale nu au schimbat decizia rudelor.
„Am fost la trei familii, am insistat împreună cu reprezentanții primăriei și ai asistenței sociale, dar nu au vrut să o primească. Femeia își făcea cruce, se ruga la Dumnezeu și plângea”, a relatat un membru al echipajului de pe ambulanță.
O rază de speranță – o soluție temporară
După zile de incertitudine, una dintre fostele nurori a acceptat să îi amenajeze o cameră în curte. Până când acest spațiu va fi pregătit, Aurica Bundac va rămâne internată în spital, chiar dacă nu are nevoie de tratament pentru o boală gravă.
„Pentru moment, este mai bine să rămână internată, așa că va fi găzduită în clinica de medicină internă, nu pentru că suferă de o afecțiune ce necesită internare, ci din lipsă de alternativă. Din păcate, întâlnim asemenea cazuri aproape săptămânal”, a declarat Diana Cimpoeșu, coordonator UPU-SMURD Iași.
Un fenomen care devine tot mai frecvent: abandonul vârstnicilor în spitale
Cazul Auricăi Bundac nu este singular. În România, mulți vârstnici ajung să fie abandonați în spitale sau centre de îngrijire, din cauza lipsei resurselor financiare, a conflictelor familiale, a indiferenței sau a neglijenței. Deși spitalele nu sunt concepute pentru a funcționa ca adăposturi sociale, acestea devin adesea ultima soluție pentru persoanele în vârstă aflate în dificultate.
Povestea femeii din Iași este un semnal de alarmă. Este nevoie atât de măsuri instituționale eficiente, cât și de o schimbare în atitudinea societății. Părinții și bunicii noștri merită respect, îngrijire și sprijin, nu uși închise și respingere.
Concluzie: Ce fel de moștenire lăsăm?
Drama Auricăi Bundac trebuie să fie o lecție despre responsabilitate și compasiune. Într-o lume în care tot mai mulți vârstnici ajung să trăiască în lipsuri și singurătate, abandonul nu ar trebui să fie o opțiune. Este datoria noastră să contribuim la schimbarea acestei realități.
Parteneri
