Cultivarea castraveților implică o serie de practici esențiale pentru a obține o recoltă bogată și sănătoasă. Un element important este fertilizarea foliară, care se aplică la fiecare două săptămâni. Pentru a prepara soluția, se dizolvă o linguriță de uree în 10 litri de apă, iar amestecul se pulverizează pe frunzele plantelor, atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară. Această operație se face doar în zilele calde și înnorate. Aplicarea regulată a acestui tratament duce la creșterea randamentului, accelerarea fructificării și creșterea rezistenței la boli.
Pentru grădinarii care pot ajunge la culturile lor doar la final de săptămână, există o soluție simplă pentru a preveni uscarea plantelor în seră. Este suficient să se așeze vase deschise cu apă între plante și să se atârne una sau două găleți deasupra spalierului. Acest lucru va menține umiditatea aerului la un nivel optim, astfel încât plantele să nu aibă de suferit fără udare timp de până la 10 zile.
După perioade reci, activitatea rădăcinilor este perturbată, iar plantele nu mai absorb substanțele nutritive. Pulverizarea cu o soluție care conține 0,5% azotat de amoniu, 0,3% superfosfat, 0,2% clorură de potasiu și 0,05% permanganat de potasiu ajută la revitalizarea plantelor. Totuși, acest tratament nu trebuie aplicat la temperaturi ridicate, pentru a evita arsura frunzelor din cauza evaporării rapide a apei.
Pentru a proteja plantele tinere de temperaturi scăzute sau de soarele arzător, unele persoane plantează ramuri de mesteacăn în sol pentru a oferi umbrire. Aceste ramuri pot fi înlăturate odată ce temperaturile cresc. De asemenea, cultivarea pe un singur rând, cu direcția genelor alternând între stânga și dreapta, ajută la o iluminare mai bună și la reducerea riscului de putrezire.
Tratamentele naturale, precum pulverizarea cu decoct de coada-calului, sunt eficiente împotriva bolilor. Acest tratament se aplică la 2 zile în condiții dificile, iar restul decoctului se poate folosi pentru udarea solului.
Forma și culoarea castraveților indică lipsuri nutriționale. O extremitate ascuțită și culoare verde deschis semnalează deficit de azot, iar fructele îngustate la bază sugerează lipsa potasiului.
Fructele trebuie recoltate de 2-3 ori pe săptămână. Dacă se vizitează grădina doar în weekend, se recomandă culegerea chiar și a fructelor mai mici pentru a stimula apariția altor ovare. Rădăcinile castraveților se extind până la 2 metri de la tulpină, de aceea îngrășămintele se aplică pe toată lățimea paturilor.
Pentru semănare, cele mai bune sunt semințele germinate cu un vlăstar de jumătate din lungimea seminței. Acestea se plantează doar în sol umed.
Sub folie, plantele se adaptează treptat la lumină. Deschiderea completă se face doar în zile înnorate. Dacă înflorirea întearzie, udarea se reduce. Hrănirea se face cu amestec de gunoi de grajd și excremente de păsări, folosind predominările corespunzătoare în funcție de stadiul de dezvoltare.
O metodă eficientă presupune săparea de gropi la 0,5 m, umplerea lor cu gunoi de grajd și acoperirea cu pământ. Semințele se plantează circular, iar stratul este acoperit cu folie. Aceasta menține temperatura și umiditatea, favorizând germinarea și dezvoltarea timpurie. Udarea și fertilizarea se fac prin tăieturi în folie.
La recoltare, castraveții se taie cu un cuțit pentru a evita rănirea tulpinilor fragile. Nu se mută genele pentru a evita stresul asupra frunzelor. De asemenea, fructele deformate sau prea mari trebuie eliminate pentru a stimula formarea de fructe noi.
Recoltarea se face dimineața devreme, când castraveții sunt proaspeți. Castraveții nu trebuie udați la rădăcină. Se recomandă amenajarea de mini-fântâni cu cutii metalice pentru irigare. Pentru atragerea albinelor, plantele se pot stropi cu o soluție slabă de zahăr.
Periodic, se adaugă pământ proaspăt pe pat, în paralel cu fertilizarea organică. Menținerea umidității în sere se face prin stropirea pereților și a potecilor cu apă.
Cultivarea pe spirale suspendate este o metodă convenabilă. Spiralele din sârmă de aluminiu se fixează între tulpină și spalier, susținând crețterea plantei. Se folosesc și la roșii.
Densitatea crescută de plantare reduce randamentul. După apariția primei frunze adevărate, plantele se răresc, tăind excesul la nivelul solului. Apoi, se acoperă solul cu turbă sau rumeguș.
Pentru afânare, se folosesc fârci între rânduri, fără a deranja plantele. Udarea se face dimineața înainte de înflorire și seara în perioada de fructificare. Pe vreme înnorată, se reduce frecvența udării.
Pentru a stimula producția, genele principale se fixează pe sol cu bețe, se acoperă cu pământ, iar lăstarii subțiri și sterili se îndepărtează. Lăstarii laterali se ciupesc la o lungime de 35-40 cm pentru a favoriza formarea unui sistem radicular puternic și o nutriție optimă.
Parteneri
