Pe plimbarea aia de joi am aflat mai multe despre nevasta mea decât în ultimii 10 ani.
Știe numele câinilor tuturor vecinilor. Hrănește o pisică vagaboandă pe care o cheamă Prințesa. „De la ea am învățat că poți să ai grijă de cineva fără să-l ții în casă”, mi-a zis. N-am știut ce să răspund.
Mi-a zis că vrea să vadă marea iarna. „Toată viața am fost la mare în august, cu copiii, cu gălăgia. Vreau s-o văd goală o dată.” Mi-a zis că citește cărți de care eu n-am auzit. Că noaptea, când eu dorm, ea stă în bucătărie și se gândește. „La ce?” am întrebat. „La mine”, a zis. Simplu.
Mergem la plimbare în fiecare joi acum. Și uneori duminica. Vorbim. Ea mai mult. Eu ascult. E ciudat să asculți cu adevărat pe cineva după 32 de ani.
Săptămâna trecută mi-a zis ceva ce nu-mi iese din cap: „Tu nu mi-ai făcut nimic rău, să știi. Ăsta e și motivul pentru care nu pot să rămân. Dacă mi-ai fi făcut ceva, aș fi avut un motiv să plec sau să rămân. Așa… n-am niciun motiv. Doar pe mine.”
N-am înșelat-o niciodată. N-am bătut-o, n-am băut, n-am lipsit de acasă. Am fost un soț corect. Și uite unde ne-a adus corectitudinea: ea în camera Ioanei, eu în dormitor, și „noapte bună” pe hol.
Avocatul mi-a zis că pot să contest, să trag de timp. N-o să fac asta. Ce să contest? Că femeia vrea să se cunoască pe ea însăși la 56 de ani?
Ioana m-a sunat ieri. Plângea mai puțin. Mi-a zis: „Tată, mama e mai veselă în ultima lună decât a fost în ultimii 5 ani.” Am tăcut. Pentru că era adevărat și se vedea și din afară.
Divorțul e în martie. Până atunci, joia ne plimbăm. Uneori râdem. Uneori tăcem și e bine și așa.
Nu știu ce o să fie după. Poate o să stea tot aici o vreme, că n-are unde să se ducă repede și nici nu se grăbește. Poate o să-și ia garsonieră. Poate o s-o invit la o cafea, ca doi oameni care abia se cunosc.
În 32 de ani de căsnicie, conversațiile din joile astea sunt cele mai bune pe care le-am avut vreodată.
Aceasta este o poveste ficțională. Personajele și întâmplările sunt imaginare. Textul a fost scris cu ajutorul inteligenței artificiale.