Statul român pare să se trezească abia acum, în fața unei nedreptăți care strigă la cer de peste trei decenii. Mii de români care au muncit pământul înainte de 1990, în zonele unde colectivizarea forțată nu a ajuns, au fost lăsați la marginea societății, fără niciun sfanț pensie, deși au fost obligați de regimul trecut să cotizeze. Un nou proiect de lege, depus recent la Senat, încearcă să repare acest vid legislativ care a transformat mii de bătrâni în „fantome” ale sistemului public de pensii.
O generație de sacrificiu: Contribuabili la stat, dar fără drept de pensie
Povestea este pe cât de simplă, pe atât de cinică: conform legislației din 1977, agricultorii din zonele necooperativizate erau forțați să plătească contribuții către stat. După Revoluție, însă, acești oameni au căzut într-o gaură neagră a legii. Statul le-a luat banii atunci, dar a „uitat” să le recunoască stagiul de cotizare după 1990. Astăzi, mulți dintre acești români au depășit vârsta de 75 de ani și trăiesc la limita supraviețuirii.
Tragedia este dublată de o ironie birocratică: mulți dintre acești bătrâni nu pot primi nici măcar ajutor social (venit minim garantat), deoarece figurează cu terenuri agricole în proprietate. Sunt, așadar, prea „bogați” pentru a fi ajutați de asistența socială, dar prea „străini” de sistem pentru a primi o pensie, în ciuda anilor de muncă grea și a dărilor plătite către statul comunist.
Ce propune noua lege: Pensie cu doar 10 ani de vechime recunoscută
Proiectul legislativ vizează recunoașterea perioadei 1977–1992 ca stagiu de cotizare autentic. Cele mai importante prevederi includ:
Recunoașterea automată a contribuțiilor plătite sub vechea lege (nr. 5/1977).
Acordarea pensiei pentru un stagiu minim de doar 10 ani, adaptat specificului acestei categorii.
Birocrație redusă pentru obținerea dovezilor de plată, având în vedere că multe arhive sunt incomplete sau distruse.
Deși Consiliul Economic și Social a dat undă verde, proiectul se lovește deja de opoziția Consiliului Legislativ, care a emis un aviz negativ, invocând subtilități procedurale. În timp ce instituțiile se bat în avize și cifre, timpul curge în defavoarea acestor bătrâni. Pentru ei, această lege nu este despre politică, ci despre o bucată de pâine câștigată prin muncă acum jumătate de secol, pe care statul român le-o datorează de drept.