De fiecare dată când plouă abundent, multe străzi din orașele României ajung sub apă. În aceste contexte, apare frecvent confuzia legată de așa-numita „taxă pe apa de ploaie” trecută pe facturile de apă și canalizare. Mulți români cred că sunt obligați să plătească pentru apa care cade din cer, însă realitatea este diferită.
În fapt, nu ploaia este taxată, ci serviciul de colectare, transport și epurare a apei pluviale. Apa care ajunge pe străzi, în curți sau pe suprafețe betonate este preluată de rețeaua publică de canalizare, iar ulterior este tratată înainte de a fi deversată în râuri sau lacuri. Acest proces implică infrastructură, stații de pompare și epurare, precum și costuri constante de întreținere.
Cum este justificată plata apei pluviale
Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) a explicat că serviciul de canalizare include, prin lege, și gestionarea apelor pluviale. Tariful este stabilit în funcție de costurile totale ale sistemului, iar acestea sunt raportate la cantitatea de apă preluată și tratată, indiferent de proveniență.
Din acest motiv, apa pluvială este facturată la același tarif ca apa uzată menajeră. Legislația prevede că toate persoanele fizice și juridice dintr-o localitate trebuie să contribuie la acest serviciu public, plata fiind realizată prin facturile emise de operatorii locali de apă și canalizare.
Rolul autorităților locale
Administrațiile publice locale au obligația de a încheia contracte cu operatorii de apă pentru colectarea și epurarea apelor pluviale, atât pentru domeniul public, cât și pentru cel privat. Deși măsura a generat nemulțumiri, autoritățile susțin că este necesară pentru funcționarea corectă a infrastructurii urbane.
Ce plătesc, de fapt, românii
Românii nu plătesc „ploaia”, ci serviciul de evacuare și tratare a apei rezultate în urma precipitațiilor. Întreținerea și modernizarea rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare și a sistemelor de pompare presupun costuri ridicate, chiar dacă impactul lor în factură este relativ redus.
Reprezentanții ANRSC subliniază că nu este vorba despre o taxă propriu-zisă, ci despre contravaloarea unui serviciu public esențial: evacuarea apei din curți, de pe străzi și din zonele urbane.
Practică întâlnită și în alte state europene
Facturarea apei pluviale este o practică uzuală în marile orașe europene, unde infrastructura urbană trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în condiții de fenomene meteo extreme. Cantitatea de apă meteorică este calculată în funcție de suprafața deținută și de nivelul mediu al precipitațiilor.
Concluzia autorităților este clară: taxa pentru apa de ploaie reflectă costul unui serviciu public necesar, iar tariful diferă în funcție de zonă și de cheltuielile reale ale operatorilor locali.