Sâmbătă, 24 ianuarie 2026, localitatea Cenei a trăit una dintre cele mai grele zile din istoria sa recentă. Comunitatea s-a adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Mario Berinde, adolescentul de 15 ani a cărui moarte a cutremurat întregul sat. Sute de persoane — membri ai familiei, prieteni, colegi de școală și vecini — au mers alături de cortegiu, într-o atmosferă apăsătoare, marcată de tăcere și durere profundă.
Tatăl lui Mario a reușit să fie prezent la ceremonie după ce a primit permisiunea de a părăsi temporar penitenciarul, un moment care a amplificat emoția și dramatismul despărțirii. Priviri plecate, respirații grele și pași înceți au însoțit drumul spre cimitir, într-o zi care pentru mulți va rămâne imposibil de uitat.
Cum arată mormântul lui Mario la câteva zile după înmormântare
La scurt timp după înhumare, locul de veci al adolescentului s-a transformat într-un adevărat spațiu al reculegerii colective. Mormântul este aproape complet acoperit de flori albe: coroane, buchete și aranjamente funerare așezate unele peste altele, printre numeroase lumânări care ard neîncetat, inclusiv după lăsarea întunericului.
Fotografia lui Mario, amplasată lângă cruce, este cu greu vizibilă sub mulțimea de omagii, un detaliu care reflectă, fără a fi nevoie de cuvinte, impactul profund pe care l-a avut asupra celor din jur. Imaginile apărute pe rețelele sociale arată un loc care se schimbă de la o zi la alta, pe măsură ce alte flori și lumânări sunt adăugate constant.
Prieteni, colegi și cunoscuți ajung la mormânt în liniște, de multe ori fără a rosti nimic, lăsând doar un gest simbolic sau un gând nerostit. Predominanța florilor albe pare să exprime dorința comună de a păstra vie amintirea unui copil perceput ca blând, apreciat și ocrotit de comunitate. Crucea simplă de lemn rămâne un reper dureros al faptului că viața lui Mario s-a frânt la doar 15 ani.
Martorii vorbesc despre un cimitir traversat aproape în șoaptă. Oameni de toate vârstele se opresc pentru câteva clipe, aprind o candelă și își pleacă frunțile. Pentru unii, vizita la mormânt a devenit parte din rutina zilnică, dimineața sau seara. La fel de puternice ca florile sunt și mesajele scrise pe panglici sau pe bilețele, în care se regăsesc amintiri, rugăciuni și promisiuni.
Mesajul tulburător al verișorului lui Mario
După ce agitația zilei funeraliilor s-a risipit, durerea a rămas la fel de apăsătoare pentru familie și apropiați. Rudele îl descriu pe Mario ca pe un copil luminos, atent la cei din jur și mereu dispus să ajute. În paralel, comunitatea privește cu neliniște spre viitor, conștientă că, potrivit legislației, minorul de 13 ani implicat în caz nu poate fi tras la răspundere penală.
În acest context, mesajul publicat de verișorul lui Mario a devenit expresia unei suferințe împărtășite de mulți. Cuvintele sale vorbesc despre dor, neputință și întrebări fără răspuns. Alături de fotografiile cu mormântul copleșit de flori, rândurile sunt simple, dar încărcate de emoție, ca o întoarcere dureroasă spre amintiri.
O frază, rostită inițial la înmormântare și reluată ulterior în mediul online, a rămas adânc întipărită în memoria celor care au urmărit imaginile:
„Mario, unde ești, de ce m-ai lăsat?!”
Între timp, oamenii continuă să vină la locul de veci. Unii aduc o floare, alții aprind doar o lumânare mică, ținută cu grijă în palme. Fotografia lui Mario rămâne aproape ascunsă sub valul de omagii, semn că mormântul a devenit un loc al întregii comunități — un spațiu în care tăcerea, gesturile discrete și lumina caldă a lumânărilor spun povestea unui copil care nu este uitat.