Ți s-a întâmplat să elimini prin tuse un mic fragment albicios sau gălbui, cu un miros neplăcut, și să te întrebi ce este și de unde provine? Situația este mai comună decât pare și, în majoritatea cazurilor, nu indică o problemă gravă. Aceste formațiuni poartă numele de tonsiloliți și sunt adesea responsabile de respirația urât mirositoare care persistă chiar și în condițiile unei igiene orale corecte.
Ce sunt, de fapt, pietricelele din amigdale
Tonsiloliții reprezintă acumulări care apar în micile cavități naturale ale amigdalelor, numite cripte. Ele se formează dintr-o combinație de resturi alimentare, celule moarte, bacterii și minerale din salivă, în special calciu. Pe măsură ce acest amestec stagnează, se poate întări, rezultând mici depozite alb-gălbui, cu dimensiuni variabile — de la mărimea unui bob de orez până la cea a unui bob de mazăre.
Mirosul neplăcut este produs de bacterii care eliberează compuși sulfuroși în timpul descompunerii resturilor reținute în cripte. Chiar și persoanele cu o igienă orală riguroasă pot dezvolta tonsiloliți, deoarece structura amigdalelor favorizează, uneori, reținerea particulelor.
În esență, aceste „pietricele” sunt depozite calcificate care se formează în crăpăturile amigdalelor și, frecvent, se desprind spontan, fără a fi observate. Se estimează că aproximativ 10% dintre oameni se confruntă periodic cu ele, multe episoade trecând neobservate tocmai pentru că eliminarea se face natural.
Manifestări, factori favorizanți și soluții la domiciliu
Semne întâlnite frecvent
– respirație neplăcut mirositoare sau gust persistent neplăcut;
– senzația de corp străin în partea din spate a gâtului;
– disconfort ușor la înghițire sau iritație locală;
– pete sau puncte alb-gălbui vizibile pe amigdale;
– uneori, durere resimțită la nivelul urechii (durere reflectată);
– tuse seacă, supărătoare.
De ce apar doar la anumite persoane
– amigdale cu multe cripte adânci;
– antecedente de amigdalite repetate;
– amigdale de dimensiuni mari, mai ales la adolescenți și tineri;
– scurgeri nazale posterioare (secreții care ajung în gât);
– uscăciunea gurii, inclusiv din cauza unor medicamente sau a respirației pe gură;
– alimentație bogată în lactate sau zaharuri care lasă reziduuri lipicioase.
Ce metode poți folosi în siguranță, acasă
1. Gargară cu apă caldă și sare – dizolvă o linguriță de sare într-un pahar cu apă caldă și clătește energic timp de 20–30 de secunde, de două-trei ori pe zi. Aceasta poate reduce inflamația și ajuta la desprinderea depozitelor.
2. Irigator oral la presiune redusă – folosit pe cea mai mică setare, direcționând jetul ușor spre amigdale, fără a insista.
3. Eliminare spontană – o tuse mai puternică sau consumul de alimente crocante poate favoriza desprinderea formațiunilor deja slăbite.
Nu este recomandată utilizarea obiectelor dure sau ascuțite și nici apăsarea agresivă a amigdalelor, deoarece pot apărea leziuni și riscul de infecție crește. Abordările blânde sunt întotdeauna mai sigure.
Obiceiuri care pot reduce reapariția
– consum adecvat de lichide pe parcursul zilei;
– igienă orală completă și constantă (periaj, curățarea limbii, ață dentară);
– folosirea apelor de gură fără alcool, pentru a evita uscarea mucoaselor;
– tratarea problemelor nazale și menținerea respirației pe nas;
– reducerea gustărilor dulci și a alimentelor care lasă reziduuri seara.
Dacă apar dureri intense, febră, o agravare bruscă a mirosului asociată cu inflamație accentuată sau dacă o amigdală devine vizibil mai mare decât cealaltă, este indicată o consultație ORL. Aceasta ajută la excluderea altor afecțiuni și la stabilirea celor mai potrivite opțiuni de tratament.
Prezența acestor depozite nu indică neapărat o igienă dentară deficitară. Forma și structura amigdalelor joacă un rol important, iar chiar și persoanele cu o rutină orală impecabilă se pot confrunta cu tonsiloliți. Ajustările simple și consecvente ale obiceiurilor zilnice pot reduce semnificativ frecvența apariției lor.
Notă informativă:
Acest articol are scop educativ și informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru simptome persistente sau îngrijorătoare, adresează-te unui medic ORL.