Trei frați, în vârstă de 92, 94 și 96 de ani, locuiau împreună într-o casă. Într-o seară, fratele cel mai în vârstă, în vârstă de 96 de ani, a pregătit cada de baie și și-a pus piciorul în apă, apoi s-a oprit brusc.
Dintr-o dată, a strigat pe scări către frații săi: „Mă băgam în cadă sau ieșeam din ea?”
Fratele său de 94 de ani a răspuns imediat: „Nu știu, vin să văd.”
A început să urce scările și, ajungând la jumătate, s-a oprit și a strigat: „Urcam scările sau coboram?”
Între timp, fratele cel mai tânăr, în vârstă de 92 de ani, stătea la masa din bucătărie, savurându-și cafeaua și ascultând conversația fraților săi. El a dat din cap, ușor amuzat și îngrijorat de situație, și a spus: „Sper din tot sufletul să nu ajung niciodată atât de uituc.”
Apoi, pentru noroc, a bătut ușor în lemn.
Imediat după aceea, a strigat cu voce tare: „Vin imediat să vă ajut pe amândoi, imediat ce văd cine este la ușă.”
Această scenă simplă, dar amuzantă, arată nu doar interacțiunea plină de umor între frați la vârste foarte înaintate, ci și cum memoria poate juca feste chiar și celor mai înțelepți dintre noi. Convorbirea lor reflectă atât afecțiunea reciprocă, cât și ironia inevitabilă a îmbătrânirii, păstrând totodată o atmosferă caldă și plină de viață în cadrul familiei.
Parteneri
