Doliu în România: Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a încetat din viață în data de 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani. Decesul a survenit ca urmare a cedării organelor, în contextul unei stări medicale critice.
În ultimele luni, Ion Iliescu era internat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București. Potrivit celor mai recente buletine medicale emise de unitatea medicală, starea sa de sănătate s-a deteriorat treptat. Fostul președinte fusese internat încă din luna iunie, inițial pentru investigații de rutină. Însă, în urma analizelor, medicii au descoperit că suferea de cancer pulmonar, afecțiune ce a impus spitalizarea de urgență.
În ultimele două decenii, Ion Iliescu s-a retras din viața publică, iar în spațiul mediatic au circulat diverse speculații legate de starea sa de sănătate, inclusiv afecțiuni cardiovasculare. Primele probleme medicale majore au apărut în 2005, urmate de o nouă internare în 2019, la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din Capitală. De atunci, politicianul mergea lunar la controale medicale la Spitalul Elias.
Biografia lui Ion Iliescu
Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930. Tatăl său, Alexandru Iliescu, provenea din Oltenița și a fost un comunist ilegalist. În decembrie 1931, Alexandru Iliescu a fugit în Uniunea Sovietică, unde a participat la Congresul al V-lea al Partidului Comunist Român, desfășurat la Gorikovo, lângă Moscova. A rămas în URSS pentru încă patru ani. La revenirea în țară, a fost arestat și condamnat, iar ulterior a murit în detenție.
Mama biologică a lui Ion Iliescu, Maria Dumitru Toma, de origine bulgară, l-a abandonat pe acesta la vârsta de un an. Ulterior, Alexandru Iliescu s-a recăsătorit cu Maria P. Iliescu, care l-a crescut pe Ion ca pe propriul său fiu.
Ion Iliescu a absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1949 și a urmat cursurile Institutului Politehnic București, specializându-se în mecanica fluidelor. Cu sprijinul Anei Pauker, a studiat și la Institutul Energetic din cadrul Universității din Moscova. În perioada petrecută în capitala Rusiei, Iliescu a fost secretarul „Asociației studenților români”. De-a lungul timpului s-a vehiculat că l-ar fi cunoscut pe Mihail Gorbaciov, însă ambii au negat în repetate rânduri aceste afirmații.
Presupusa relație cu Gorbaciov și începutul carierei politice
În 1990, revista Paris Match a publicat un articol în care se arăta că Nicolae Ceaușescu ar fi suspectat existența unei legături între Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov. Acest lucru ar fi determinat mutarea lui Iliescu în afara Bucureștiului în timpul vizitei oficiale a liderului sovietic, din iulie 1989, pentru a preveni orice contact între cei doi.
Odată cu declanșarea Revoluției din decembrie 1989, Ion Iliescu, alături de alți dizidenți politici, a contribuit la formarea Frontului Salvării Naționale (FSN), organizație care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de generalul Victor Atanasie Stănculescu. Ion Iliescu a fost recunoscut drept lider al FSN și al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992.
Autoritatea sa în cadrul FSN a fost confirmată și de Consiliul Frontului Salvării Naționale, constituit ulterior din membri FSN și reprezentanți ai noilor partide politice. Iliescu a rămas membru fondator în cadrul FSN, care, după mai multe scindări, a dat naștere FDSN-ului (aripa condusă de Iliescu), devenit ulterior Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), iar apoi Partidul Social Democrat (PSD).
Controversele din cariera politică
La aproape 29 de ani de la Revoluție, Ion Iliescu era cercetat în două dosare importante: dosarul Revoluției și cel al Mineriadelor din 1990. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, alături de alți dizidenți, a fondat Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism al autorității provizorii, având ca obiectiv consolidarea victoriei Revoluției.
Averea lui Ion Iliescu
Ion Iliescu a afirmat în mai multe interviuri că nu a acumulat avere. Într-un interviu acordat în 2003, declara că singurele sale bunuri sunt apartamentul și o mașină achiziționată de soția sa.
„Cel mai constant și profund suport, în toată viața mea, a fost și este soția. Alături de ea am trecut prin multe. Nu am fost orbiți nici de putere, nici de avere. După o viață petrecută împreună, singurele noastre bunuri sunt casa în care locuim și o mașină cumpărată de soție. Apartamentul nu este nici măcar de un confort extraordinar. Biroul meu este destul de restrâns, iar în dormitor încap doar patul și șifonierul”, mărturisea fostul președinte.
Viața de familie și lipsa urmașilor
Ion Iliescu nu a avut copii, deși și-a dorit acest lucru. Într-un interviu acordat revistei VIP, a povestit că soția sa, Nina Iliescu, a pierdut trei sarcini toxice, iar ulterior nu a mai fost posibilă conceperea unui copil.
Cei doi nu au luat în calcul adopția, nu din prejudecăți, ci din cauza ritmului intens al vieții publice pe care îl duceau.
Ultimul mesaj către români
Cu puțin timp înainte de a fi internat, Ion Iliescu a acordat un interviu fostului său consilier și ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. În cadrul dialogului, a transmis un mesaj cu caracter confesiv, reflectând asupra vieții, morții și valorilor personale.
Iliescu a vorbit despre soția sa, Nina, ca despre cel mai important sprijin din viață. Le-a mulțumit tuturor celor care i-au fost alături în carieră și a reiterat convingerea că și-a dedicat întreaga existență României.
„Nu mi-a fost frică de viață și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă. Am mai fost întrebat asta și cred că e o întrebare tot mai vie pe măsură ce vârsta mea înaintează. Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social media mi-a prelungit viața, o viață care nu a fost scutită de neajunsuri, de sacrificii, de bucuria de a le fi depășit pe unele dintre acestea. Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții. Dar eu am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România și nu am vreo părere de rău că nu am apucat să îi ofer un drum euroatlantic și democratic, dimpotrivă.”
El a încheiat cu o reflecție despre sensul vieții și importanța de a rămâne uman:
„E important ca fiecare să simtă și să știe că viața merită trăită nu doar pentru că ți s-a dat, ci pentru că ai o datorie față de ea, să o personalizezi, să o faci să fie viața ta, nu viață pur și simplu. Nu dau sfaturi unde nu mi se cer, dar cred că e important să ne trăim toți viețile în utopic. Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră să nu ne fie frică să fim oameni.”
Parteneri
