Bancurile zile de joi. Bulă și Ștrulă vor să se angajeze

Advertisement

Bula, personaj emblematic al umorului românesc, apare într-o serie de întâmplări amuzante care reflectă atât naivitatea sa aparentă, cât și inteligența subtilă și simțul umorului bine dezvoltat. Într-unul dintre cele mai cunoscute bancuri, mama îi spune lui Bulă: „Sună-l pe taică-tu şi vezi când ajunge acasă!” Bulă răspunde că a sunat, dar a răspuns o femeie care nu i-a dat telefonul. Seara, când tatăl ajunge acasă, soția, foarte nervoasă și geloasă, îi aplică două palme. Tatăl întreabă: „Pentru ce au fost astea, femeie?” Bulă explică replicile femeii: „Mi-am notat. Zicea exact așa: «Pentru moment, abonatul nu poate fi contactat, vă rugăm reveniți!»”.

Un alt banc cu Bulă implică o discuție telefonică între o soacră și fiică: „– Sărut mâna, mamă soacră. – Bună! – Ești acasă? – Da, de ce? – M-am certat cu fata ta și mi-a zis să mă duc la dracu. Să stați acasă că ajung în 45 de minute.” Aceste situații au fost integrate în cultura populară și sunt recunoscute pentru umorul lor subtil și observațiile sociale pe care le transmit.

Advertisement

La grădiniță, copiii își aleg viitoarea profesie, iar dialogurile cu Bulă aduc un umor neașteptat: Costeluș spune că va fi muzician pentru că are un fluier, Maria că va fi păpușar pentru că are o păpușă, iar Bulă declară că va fi miliardar, explicând că încă nu are nimic, dar că „acuș am să mănânc ciorbă de fasole și am să vă vând gaze”.

Advertisement

Umorul lui Bulă apare și în contextul vieții cotidiene și al interacțiunilor online. De exemplu, într-un schimb de mesaje: „– Bună! Ce faci, frumoaso? Văd că ești online. De ce mă ignori? Mi-am luat mașină. – Bună, scuze, acum am văzut mesajele de la tine. Ce mașină ți-ai luat? – Whirlpool.”

Într-o altă serie de bancuri, Bulă se află în Rai și observă un comportament neobișnuit al femeilor: acestea fac tumbe pentru fiecare infidelitate comisă în timpul vieții. Sfântul Petru explică situația, iar Bulă, ușurat, se bucură că soția lui nu este prezentă, comentând că „dacă nu era, noi nu am fi avut aer condiționat, aici, în Rai.”

Bancurile cu Bulă includ și situații din avion, la școală sau în familie, unde umorul este generat de absurditatea acțiunilor și replicilor. Într-un avion, trei nebuni fac gălăgie, iar copilotul îi trimite să-și facă temele; după ce le corectează, nebunii sunt lăsați să iasă în pauză. La școală, profesorul întreabă: „Bula, ce este jumătate plus jumătate?” și Bulă răspunde în funcție de context: „Dacă este vorba de doi bani, e un leu. Dacă sunt două mere, e o mere.” În alte situații, Bula se confruntă cu probleme familiale sau interacțiuni romantice, întotdeauna cu un umor surprinzător.

Bula și Strula merg să se angajeze, iar la semnarea contractului Bula spune că nu știe să scrie și face un X. Strula, însă, face un O, explicând că nu se numește la fel ca Bula, generând astfel o situație comică.

Umorul lui Bulă se regăsește și în anecdote despre educație, precum pescuitul sau relațiile cu profesorii, sau în interacțiuni cotidiene cu soția, amanta sau membrii familiei. De exemplu, un bărbat își organizează programul casei după cum vrea, iar soția și soacra reacționează cu „ietete!”, subliniind comicul situației și autoritatea exagerată a personajului.

De asemenea, umorul lui Bulă este prezent în scenarii de spovedanie și viață de zi cu zi, demonstrând că personajul poate aborda cu umor chiar și subiecte serioase sau tabu, cum ar fi păcatele sau relațiile amoroase.

Bula devine astfel un simbol al umorului românesc, un anti-erou cu care publicul se poate identifica, oferind o pauză de la stresul cotidian și arătând că uneori este benefic să nu ne luăm prea în serios. Într-o lume plină de tensiuni, personajul oferă momente de relaxare și amuzament, făcând parte integrantă din cultura noastră populară.

Aceste exemple ilustrează diversitatea și profunzimea bancurilor cu Bulă, de la situații școlare și familiale până la interacțiuni sociale și observații ironice despre viața de zi cu zi, consolidându-i statutul de personaj iubit și recunoscut în cultura românească.

Leave a Comment