Ion intră într-un bar, pașii îi sunt grei, iar privirea îi este tulbure, ascunzând o tristețe profundă. Se așază la un colț, fără chef să salute pe nimeni. Vasile, care îl cunoaște de ani de zile și îi știe obiceiurile, îl observă imediat și se apropie, intrigat de schimbarea bruscă a stării lui Ion.
— Da’ ce-ai? întreabă Vasile, cu o voce caldă, dar ușor curioasă.
Ion oftează adânc, privirea lui rămâne fixată într-un punct imaginar de pe podea. Își sprijină coatele de tejghea și, cu o voce aproape șoptită, spune:
— Mi-a murit soacra.
Tăcerea se lasă peste bar. Clienții, obișnuiți cu glumele și discuțiile lor zgomotoase, simt imediat gravitatea momentului și își încetinesc conversațiile. Vasile rămâne lângă Ion, neștiind inițial cum să reacționeze. Îi privește fața și încearcă să găsească cuvintele potrivite.
— Nu-i adevărat, numai zice așa să fim invidioși, încearcă Vasile să glumească timid, în speranța că va ridica puțin atmosfera, dar ochii lui Ion nu zâmbesc și nici nu dau semne că ar accepta gluma.
Vasile oftează la rândul său, simțind că e nevoie de mai mult decât cuvinte ușoare. Se așază în fața lui Ion și îi pune mâna pe umăr, arătând sprijinul său. — Hai, spune, ce s-a întâmplat cu adevărat? Povestește-mi.
Ion ridică privirea spre Vasile, ochii îi sunt umezi, iar vocea tremură ușor: — E greu de spus… Pur și simplu m-a lovit. A fost ca un șoc…
Într-un alt episod, un bărbat cunoscut ca fiind betiv intră într-un bar și îi spune barmanului:
— O vodcă mie, o vodcă tie și câte o vodcă la cei din bar!
Barmanul urmează instrucțiunile și servește pe toată lumea, dar când vine momentul plății, betivul nu are bani. Barmanul îl lovește și îl dă afară.
Seara următoare, același bărbat intră din nou în bar și spune:
— O vodcă mie și câte o vodcă la cei din bar!
Barmanul, cu o urmă de ironie, întreabă:
— Și una pentru mine nu?
— Nu! răspunde betivul. Tu cum bei un pahar, devii violent.
Într-o altă întâmplare, Bula întârzie zece minute de la școală. Tatăl său îl întreabă de ce a întârziat.
— Am ajutat o bătrânică să traverseze strada! răspunde Bula.
— O, bravo fiule! Uite, pentru că ai dat dovadă de bunătate, fac și eu un gest frumos. Uite zece lei de la mine, mergi să-ți cumperi o înghețată, spune tatăl.
A doua zi, Bula întârzie din nou zece minute, împreună cu un coleg. Tatăl îl întreabă din nou:
— De ce ați întârziat?
— Pai, tată, eu împreună cu Gigel am ajutat o bătrânică să traverseze strada!
— Foarte frumos. Uite, luați fiecare câte zece lei să vă cumpărați câte o înghețată, răspunde tatăl.
A treia zi, Bula întârzie patruzeci de minute. Tatăl îl întreabă din nou ce s-a întâmplat:
— Am ajutat o bătrânică să traverseze strada! răspunde Bula.
— Bine, bine, înțeleg că ai ajutat-o, dar patruzeci de minute?!? întreabă tatăl.
— Pai, dacă ea nu voia să traverseze… explică Bula.
Parteneri
