Tot mai mulți români evită în ultima vreme Delta Dunării, un loc cândva considerat o destinație turistică deosebită, un colț de natură aproape magic. Însă realitatea actuală îi face pe vizitatori să se reorienteze către alte opțiuni, mai accesibile și mai prietenoase cu bugetul.
Să luăm exemplul unei simple plimbări între Tulcea și Sulina. Pentru două persoane, prețul este de 380 de lei. Și asta la reducere. Mulți turiști își amintesc cu nostalgie vremurile când astfel de trasee aveau tarife decente, iar experiența în sine era mai importantă decât nota de plată de la final. Dar în prezent, orice excursie mai lungă în Delta Dunării poate deveni o adevărată cheltuială care nu se justifică mereu prin ceea ce primești în schimb.
Am mai făcut o plimbare scurtă până la Mila 23, dar încă ezit să spun cât a costat în total. Poate pentru că prețul depășește cu mult așteptările. Sau poate pentru că, în comparație cu ceea ce am primit, e greu de explicat. Mâncarea, de exemplu, nu s-a ridicat deloc la nivelul așteptărilor. O porție de caras dezghețat, servit simplu cu mămăligă și mujdei de usturoi, a fost evaluată la 80 de lei. Într-un loc care ar trebui să respire prospețime și autenticitate culinară, astfel de oferte par mai degrabă dezamăgitoare decât pitorești.
Cât despre cazare, situația nu este cu mult diferită. Deși condițiile de multe ori sunt modeste, tarifele se apropie de cele practicate în orașe mari din Europa. La Milano, spre exemplu, prețurile pot fi similare, dar diferența o face nivelul de confort și atenția la detalii. În Deltă, în schimb, poți fi poftit să eliberezi camera la ora 11 dimineața, chiar dacă plecarea ta cu vaporul este abia la ora 13. Așadar, timpul rămas îl petreci pe o bancă, la umbra unei speranțe că data viitoare poate va fi mai bine.
În acest context apăsător, o întâmplare anecdotică și plină de umor vine să mai descrețească frunțile celor care citesc. O șoferiță blondă aștepta culoarea verde la semafor, concentrată la drum. La un moment dat, un cerșetor se apropie de mașina ei și bate ușor în geam. Femeia, vizibil surprinsă și speriată de apropierea bruscă, deschide ușor geamul.
— Tanti, îmi dai și mie o țigară? întreabă cerșetorul cu un ton aproape prietenos.
Fără să stea pe gânduri și dorind doar să scape de moment, femeia îi întinde tot pachetul. Semaforul se face verde, iar mașina pornește. Nu trece mult și dă din nou de un semafor roșu. Aceeași scenă se repetă. Același cerșetor apare, bate în geam și întreabă, de data aceasta cu o urmă de familiaritate:
— Tanti, da’ îmi dai și un foc?
Deja în pragul unei crize de nervi și copleșită de teamă, femeia îi dă bricheta cu totul, dorind doar să plece mai departe. Ajunge la al treilea semafor, roșu din nou, și inevitabil, apare același cerșetor. Deja resemnată, femeia îl privește cu teamă, întrebându-se ce ar mai putea cere.
El bate calm în geam și spune:
— Tanti, îmi dai și un leu să-ți spun cum să ieși din sensul giratoriu?
Povestea, deși simplă, surprinde o realitate tristă, dar într-un mod care provoacă zâmbetul. Este o reflecție amară a unei societăți în care absurdul devine parte din cotidian. Situația din Delta Dunării nu este doar despre prețuri sau condiții, ci despre cum dispare, încet-încet, bucuria autentică a turismului românesc. Și poate și despre cum, uneori, ai nevoie de umor pentru a trece mai ușor peste realitate.
Parteneri
