<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3954 " id="quads-ad3954" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 1 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_1">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_1', [[300, 250], [320, 50], [728, 90], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_1');
 var mapping1 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping1);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_1');
 });
 </script>
</div>
</div>
<p>Tatăl meu a murit pe neaÈteptate când eram mic. Nu am văzut-o niciodată pe mama plângând. După înmormântare, îmi amintesc că Èi-a văzut de zi ca Èi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Recent, mama a murit Èi, sortând prin lucrurile ei, am găsit cutia cu medicamente a tatălui meu, ascunsă în dulapul ei. În interior erau flacoane cu numele lui, toate nedesfăcute, cu date de expirare trecute de mult.</p>
<p>Îmi amintesc săptămâna în care tata a murit ca pe o casetă video stricată. Aveam doar zece ani, dar Èi acum aud zgomotul uÈii de la verandă trântindu-se în urma paramedicilor. Mi s-a spus că a suferit un infarct. Fără autopsie. Avea tensiune mare, poate Èi colesterol ridicat, dar totul a fost brusc. O moarte despre care oamenii spun: „Se mai întâmplă.”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3955 " id="quads-ad3955" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 2 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_2">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_2', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_2');
 var mapping2 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping2);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_2');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>Mama m-a aÈezat lângă ea după ce i-au luat trupul. Mi-a strâns mâna o singură dată Èi mi-a spus: „Acum tu eÈti bărbatul casei.” Èi atât. N-am mai vorbit niciodată despre tata. Nicio fotografie în sufragerie, nicio poveste, nicio aniversare marcată. Pur Èi simplu, a dispărut.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3956 " id="quads-ad3956" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 3 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_3">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_3', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_3');
 var mapping3 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping3);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_3');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>Când am găsit cutia în dulap, făceam curat în camera ei după ce cei de la hospice i-au luat lucrurile. Murise de insuficienÈă renală, încet Èi dureros, într-un pat liniÈtit. Am stat cu ea ultima săptămână. RelaÈia noastră nu fusese de genul „spunem lucrurile mari.” Vorbeam despre vase, despre haine de donat, nimic despre tata.</p>
<p>În dulap am descoperit cutia fără capac, ascunsă în spatele unei maÈini de cusut. În interior erau cel puÈin Èase flacoane de reÈete, prăfuite, sigilate, toate datate cu aproximativ două luni înainte ca tata să moară. Numele lui era tipărit clar: LaurenÈiu Ciobanu. Am rămas cu ele în mână, simÈind un vuiet în ceafă. De ce ar fi rămas sigilate medicamentele pentru tensiune, dacă avea o boală cardiacă cunoscută?</p><div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176833/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>Am început să caut pe internet denumirile medicamentelor: majoritatea erau comune. Beta-blocante, statine, un anticoagulant. Ultima cutie era un medicament uzual pentru fibrilaÈie atrială, cu indicaÈia clară: „LuaÈi 1 pe zi.” Îmi aminteam că tata îÈi mai ducea mâna la piept după ce alerga să prindă autobuzul. Ar fi trebuit să le ia. Mama avea clar acces la ele.</p><div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176833/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>La început am crezut că poate a refuzat, poate nu suporta efectele secundare. Dar nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată luând pastile. Èi îl auzisem certându-se cu mama despre „mersul după reÈete.”</p>
<p>Am devenit suspicios. Nu am vrut să o acuz pe mama, care oricum era moartă, dar ceva mă rodea. Am sunat la fostul doctor al tatălui, doamna doctor Ionescu, pensionară, care a acceptat să mă întâlnească. ÎÈi amintea clar de tata Èi mi-a spus că era foarte atent la sănătate Èi respecta tratamentul. „Era genul care punea prea multe întrebări,” a râs ea.</p>
<p>Am întrebat dacă îÈi aminteÈte că i-a prescris aceste medicamente. A spus că da, îi schimbase schema cu două luni înainte de infarct Èi îi programase un control pentru monitorizare. El nu s-a mai prezentat. Ea a încercat să-l sune, dar fără răspuns. A presupus că a murit înainte să apuce să înceapă tratamentul.</p>
<p>— „Dar le avea în dulap,” i-am spus încet.</p>
<p>Ea a clipit. „Deci le-a ridicat?” Am dat din cap. Atunci Èi-a aprins-o lumina. Dacă le ridicase, dar nu le luase — de ce?</p>
<p>Acasă, am verificat dosarele vechi de taxe Èi extrasele bancare. Două lucruri au sărit în ochi: mama fusese cea care ridicase reÈetele, toate plăÈile fiind pe cardul ei, Èi a doua zi transferase 40.000 de lei din contul comun într-un cont separat pe numele ei. Nu Ètiam că avea un cont separat.</p>
<p>Am sunat-o pe veriÈoara mea, Adela, paralegală. I-am povestit totul. ReacÈia ei a fost întâi tăcerea, apoi un fluier scurt: „Crezi că i-a oprit medicamentele intenÈionat?” — „Nu Ètiu,” am răspuns, „dar altfel de ce le-ar fi ascuns?”</p>
<p>Adela a venit în weekend Èi am scotocit împreună prin dulap. În spatele unei cutii vechi de biscuiÈi plină cu nasturi, am găsit un săculeÈ de catifea cu un lănÈiÈor de aur Èi o scrisoare împăturită, adresată mie. Hârtia era îngălbenită, dar scrisul clar al tatălui:</p>
<p>„Dacă citeÈti asta, înseamnă că n-am scăpat. Sper să greÈesc. Sper să nu ajungi să vezi asta. Mâinile îmi tremurau. E ceva în neregulă între mine Èi mama ta. Sunt bolnav Èi cred că nu vrea să mă fac bine. Spune că exagerez, că nu-s chiar bolnav. Nu mi-a adus pastilele cum a promis. Ètiu că sună nebunesc. Poate chiar sunt paranoic. Dar dacă mi se întâmplă ceva, nu presupune doar că a fost natural.”</p>
<p>Am recitit fraza de zeci de ori. Tata Ètia, simÈea, iar ea totuÈi…</p>
<p>Nu aveam dovadă legală, niciun raport medico-legal nu mai putea fi schimbat. Doar o cutie cu pastile, o scrisoare Èi suspiciuni mute.</p>
<p>Am decis să fac un ultim pas: am contactat pe femeia care ne făcea curăÈenie la două săptămâni, tanti Viorica, care fusese prin preajmă atunci Èi rămăsese apropiată de mama. La ceai, am întrebat-o dacă Èi-a amintit ceva ciudat în perioada aceea. Ea a ezitat, apoi a spus: „Mama ta mi-a spus ceva straniu cu câteva zile înainte. A zis: ‘Uneori mă gândesc că ar fi mai simplu dacă s-ar opri din prefăcut.’ N-am înÈeles. Am crezut că se referea că se preface bolnav. Dar acum…”</p>
<p>Nu aveam dovadă concretă. Tot ce aveam era scrisoarea Èi suspiciunile. Tata scrisese noaptea, ascunzându-se, sperând să nu fie nevoie să citesc vreodată acele cuvinte.</p>
<p>Am decis să-i onorez memoria. Am organizat o pomenire pentru tata, după 25 de ani. Am invitat câÈiva prieteni de familie Èi vecini care încă îÈi aminteau de el. Am citit scrisoarea cu voce tare. Oamenii au plâns, unii au rămas ÈocaÈi. Adela a vorbit Èi ea, am spus poveÈti Èi am râs de obsesia lui pentru rebusuri. Pentru prima dată în viaÈă, am simÈit că tata a primit rămas-bunul pe care îl merita.</p>
<p>După slujbă, m-am dus la cimitir. Piatra funerară era simplă, doar numele Èi datele, aÈa cum o alesese mama. Am adus o plăcuÈă nouă Èi am aÈezat-o în iarbă, lângă piatră. „A încercat. Acum îl vedem.” Èi chiar asta simÈeam.</p>
<p>Uneori nu primim dreptatea pe care o vrem, dar putem spune adevărul Èi putem cinsti ce fusese îngropat. Nu mai sunt furios, doar am terminat cu prefăcătoria.</p>
<p>Dacă cineva a descoperit un adevăr de familie prea târziu sau a înÈeles pe cineva abia după ce a plecat, poate această poveste să le arate că nu sunt singuri.</p>
<div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="3" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<!-- ghidulmedicului responsiv --> 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="6634646486" 
 data-ad-format="auto" 
 data-full-width-responsive="true"></ins> 
<script> 
 (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); 
</script> 
 
 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-format="autorelaxed" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="3605158462"></ins> 
<script>(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});</script> 
<div data-type="_mgwidget" data-widget-id="1824277"> 
</div> 
<script>(function(w,q){w[q]=w[q]||[];w[q].push(["_mgc.load"])})(window,"_mgq"); 
</script> 

</div>

<div style="font-size: 0px; height: 0px; line-height: 0px; margin: 0; padding: 0; clear: both;"></div></p>

Fiul meu, Andrei, mi-a spus într-o zi că s-a săturat să aibă grijă de mine…
L-am cunoscut pe Andrei în 2010, la magazinul mătușii lui din Brașov. Nu era genul…
Fasolea bătută reprezintă o delicatesă tradițională foarte apreciată în bucătăria românească, existând numeroase variante de…
O viitoare mamă, aflată în luna a noua de sarcină, a avut parte de o…
Asistenta Lia petrecea nopți lungi lângă Ethan, directorul general care se afla în comă. Fiecare…
Un cuplu care își dorea de mult timp un animal de companie a decis să…