Silimarina extrasa din semintele de armurariu, in afectiunile hepatice

Silimarina este principiul activ din planta Silybum marianum – armurariu, care are un rol protector şi regenerator hepatic. Silimarina este un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor, complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxice atât de cunoscute.

Încă din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului.

Utilizari silimarina

Silimarina este folosita in urmatoarele scopuri:

Regenerarea celulelor ficatului afectate de alcool sau droguri

Cresterea ratei de supravietuire a pacientilor cu ciroza

Completarea tratamentului pentru hepatitele virale

Protejarea ficatului de agentii toxici la care e expus organismul

Protejarea ficatului de substantele toxice din medicamentele precum paracetamolul ori tetraciclina

Antidot folosit in caz de intoxicatie din cauza ciupercilor

Cum functioneaza silimarina

Fiind un puternic antioxidant, silimarina elimina radicalii liberi care pot afecta celulele expuse toxinelor. Silimarina are un efect antioxidant de 10 ori mai puternic decat vitamina E.

Creste nivelul de glutation la nivelul ficatului cu mai bine de 35%. Glutationul este responsabil pentru detoxifierea organismului, iar daca acesta este in concentratie mare, capacitatea de detoxifiere a ficatului este sporita.

Silimarina stimuleaza sinteza proteinei la nivelul ficatului, ceea ce inseamna o crestere a productiei de celule hepatice noi, care le vor inlocui pe cele afectate.

Silimarina inhiba sinteza leucotrienelor, avand astfel un efect antiinflamator.

Afectiunile hepatice care pot fi tratate cu silimarina

Proprietatile antivirale ale silimarinei – silimarina poate fi folosita in tratarea hepatitei, aceasta avand proprietati antivirale. Studiile facute pe pacienti diagnosticati cu hepatita C cronica au dovedit faptul ca silimarina are un efect benefic asupra ficatului afectat de virusul hepatic C.

Specialistii spun insa ca silimarina nu este solubila in apa, ceea ce inseamna ce administrarea trebuie facuta altfel decat pe cale orala pentru a fi eficienta.

Silimarina in steatoza non-alcoolica – rezistenta la insulina scade dupa 1 an de tratament cu silimarina. Asta inseamna ca silimarina poate fi folosita cu succes in boala de ficat gras.

Silimarina in boala hepatica alcoolica – un studiu facut pe pacientii diagnosticati cu ciroza alcoolica a dovedit faptul ca silimarina scade rata de mortalitate in randul acestora.

Un alt studiu, facut pe un esantion de 170 de pacienti cu afectiuni hepatice, dintre care 91 cu ciroza alcoolica, a dovedit eficienta silimarinei.

Subiectii au primit 140 mg de silimarina de trei ori pe saptamana, pret de 41 de luni sau medicamente placebo. Dupa 4 ani de monitorizare a pacientilor, s-a ajuns la concluzia ca rata de supravietuire a fost de 58% in randul celor care au urmat tratament pe baza de silimarina, comparativ cu 39% in cazul celor care au urmat tratament placebo.

Silimarina si cancerul la ficat – cercetatorii de origine germana au descoperit efectele benefice ale silimarinei asupra ficatului inca din anii ’60.

Intre timp, studiile au continuat si astfel s-a descoperit ca aceasta poate fi folosita cu succes si in lupta cu cancerul la ficat. Silimarina are capacitatea de a interveni in procesul ce implica cresterea si multiplicarea celulelor canceroase.

Un studiu facut in luna august a anului 2008 a scos la iveala faptul ca silimarina inhiba metastazele in cazul cancerului la prostata. Cancerul la ficat si de prostata nu sunt singurele tipuri de cancer in cazul carora silimarina este eficienta. Oamenii de siinta cerceteaza acum efectele silimarinei in caz de cancer de colon, ovarian, de piele, la plamani, la san si cervical.