O ultimă îmbrățișare, un legământ veșnic: Povestea unei iubiri adevărate

Ea i-a spus lui, cu o voce blândă, dar hotărâtă: „Nu chema doctorul… nu vreau spitale, aparate sau sunete străine în jurul meu. Vreau doar să adorm liniștită, cu mâna ta în mâna mea.”

În acel moment, timpul părea că se oprește pentru ei. El s-a aplecat ușor, i-a strâns mâna și i-a zâmbit. A început să-i povestească despre anii de început, despre primul lor dans, despre cum a tremurat când i-a atins pentru prima dată obrazul. I-a reamintit de plimbările lungi în serile de vară, de iernile în care stăteau îmbrățișați sub o pătură, de râsetele lor în bucătărie și de fiecare obstacol pe care l-au depășit împreună.

Au râs amândoi, amintindu-și de toate acele detalii care, de-a lungul anilor, au devenit temelia iubirii lor. Nu au plâns. Nu au rostit cuvinte de regret. Au zâmbit cu recunoștință, știind că au trăit o viață plină de sens, plină de dragoste sinceră și curată.

Ea și-a întors privirea către el și i-a spus încet, dar clar, cu o lumină caldă în ochi: „Te iubesc… pentru totdeauna.”

El a lăsat o lacrimă să-i alunece pe obraz, apoi i-a răspuns cu aceleași cuvinte, șoptindu-i la ureche cu glas tremurat: „Te iubesc pentru totdeauna.”

Apoi s-a aplecat și a sărutat-o pe frunte. Cu mâna lui în mâna ei, a simțit cum respirația ei devine tot mai liniștită. A închis ochii și a „adormit” în pace, înconjurată de cea mai pură formă de iubire.

În tăcerea care a urmat, el a rămas acolo, ținându-i mâna, gândindu-se la toate lecțiile învățate în decursul unei vieți petrecute împreună. Niciun premiu, nicio avere și nicio realizare profesională nu putea egala acel moment.

Pentru că, în final, iubirea este tot ceea ce contează.

Venim în această lume fără nimic altceva decât dragoste și plecăm din ea cu același lucru. Cariera, titlurile, banii, lucrurile materiale – toate rămân aici. Iar ceea ce ne însoțește dincolo este ceea ce am oferit celor dragi: grija, iertarea, compasiunea și iubirea sinceră.

Gândește-te la asta. Într-o lume în care suntem învățați să acumulăm, poate că adevărata bogăție stă în ceea ce dăruim.

Așa că, iubește. Fii bun cu cei care îți sunt aproape. Iartă, chiar și atunci când nu e ușor. Spune-le celor pe care îi iubești ce simți. Arată-le cât de importanți sunt. Oferă timp, oferă blândețe, oferă o îmbrățișare.

Iubește așa cum ai vrea să fii iubit.

Pentru că, la finalul zilei, și la finalul vieții, ceea ce rămâne cu adevărat este dragostea pe care ai dat-o și dragostea pe care ai primit-o.

Iubirea nu are vârstă. Nu are limite. Nu are sfârșit. Iubirea adevărată, chiar și atunci când pare că se stinge, continuă să lumineze în inimile celor care o poartă mai departe.

Amintește-ți de asta. În fiecare zi.