<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3954 " id="quads-ad3954" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 1 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_1">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_1', [[300, 250], [320, 50], [728, 90], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_1');
 var mapping1 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping1);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_1');
 });
 </script>
</div>
</div>
<p>Fierul de călcat Èuieră pe uniforma Ècolară a Mariei, lăsând în urmă cute perfecte Èi un miros uÈor de lavandă de la apretul pe care l-am cumpărat special, după ce am stat zece minute în supermarket citind etichete. E ora cinci dimineaÈa, dar bucătăria casei noastre din Vălenii de Munte e deja luminată, caldă Èi plină de viaÈă. Pe aragaz, laptele începe să dea în foc, iar eu mă reped să-l iau, turnându-l în două căni – una cu Mickey Mouse pentru Maria, unsprezece ani, Èi alta albastră, simplă, pentru IonuÈ, paisprezece.</p>
<p>Dacă m-ar vedea acum băieÈii de la crâÈma din sat, ar avea material de râs pentru o săptămână întreagă. Vasile, fostul tractorist, acum „gospodina” satului, cu un ÈorÈ improvizat dintr-o cămaÈă veche a Elenei, călcând uniforme Ècolare Èi preparând micul dejun ca o mămică model.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3955 " id="quads-ad3955" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 2 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_2">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_2', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_2');
 var mapping2 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping2);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_2');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>„Trezirea, puii tatii!” strig din bucătărie, Èi imediat aud paÈii mărunÈi ai Mariei. E întotdeauna prima care se trezeÈte, entuziasmată pentru o nouă zi de Ècoală. IonuÈ are nevoie de trei strigări Èi o vizită în cameră înainte să-Èi lepede somnul.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3956 " id="quads-ad3956" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 3 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_3">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_3', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_3');
 var mapping3 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping3);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_3');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>„Tată, mi-ai călcat bluza cu dungi? Avem poză de grup azi,” mă întreabă Maria, aÈezându-se la masă Èi privind cu poftă cana aburindă de lapte cu cacao. „Sigur că da,” răspund, scoÈând bluza de pe umeraÈ. „Èi Èi-am pus panglica albastră în ghiozdan, aÈa cum mi-ai cerut.”</p>
<p>IonuÈ intră în bucătărie târându-Èi picioarele, cu părul ciufulit Èi ochii umflaÈi de somn. „Ce avem de mâncare?” întreabă el, căscând. „Pâine prăjită, lapte cu cacao Èi ouă ochiuri,” îi răspund, punând farfuriile în faÈa lor. „Èi Èi-am pus un sandwich cu Èuncă Èi brânză pentru pauza mare. E în cutia verde.”</p>
<p>Îi privesc cum mănâncă Èi simt în piept acel amestec ciudat de mândrie Èi epuizare care a devenit starea mea permanentă în ultimele treisprezece luni. Atât a trecut de când Elena a plecat în Spania „doar pentru Èase luni”, cum spunea ea, „să strângem bani pentru renovarea casei”. După două luni de telefoane zilnice, apelurile au devenit tot mai rare. După jumătate de an, ultimul ei mesaj a fost scurt Èi rece: „Nu mă mai întorc, Vasile. Am cunoscut pe cineva aici. Îmi pare rău pentru copii.”</p>
<p>„Tată, uite ce am făcut ieri la desen,” spune Maria, scoÈând o foaie din ghiozdan. E un desen simplu: o casă, un bărbat cu un ÈorÈ Èi doi copii. Deasupra, cu litere colorate, scrie „Familia mea”.</p>
<p>Inima mi se strânge când văd că a desenat doar trei persoane, nu patru. Pentru Maria, ideea de „familie” s-a reconfigurat deja. Mă întreb dacă e un semn bun sau rău. „E foarte frumos,” o laud, lipind desenul pe frigider cu un magnet. „O să stea aici, ca să-l văd în fiecare zi.”</p>
<p>„Tată, am nevoie de bani pentru excursia la muzeu,” intervine IonuÈ. „Èi trebuie să semnezi acordul până vineri.” Scot portofelul Èi număr bancnotele. Excursia costă 50 de lei – o sumă mică pentru unii, dar care pentru noi înseamnă două zile de mâncare. TotuÈi, îi dau banii fără să clipesc. Vreau ca IonuÈ să meargă în excursie cu colegii lui, să aibă parte de normalitate, chiar dacă asta înseamnă că eu voi sări peste prânz câteva zile.</p>
<p>„Tată, astăzi avem ÈedinÈă cu părinÈii,” adaugă Maria, Ètergându-Èi gura cu ÈerveÈelul. „La ce oră?” întreb, calculând rapid dacă pot ajunge de la câmp la timp. „La cinci. Doar mamele vin de obicei,” adaugă ea, cu o umbră de tristeÈe în voce care mă sfâÈie mai tare decât orice cuÈit. „Voi fi acolo,” promit, deÈi Ètiu că va trebui să renunÈ la jumătate de zi de muncă la ferma lui nea Gheorghe.</p>
<p>Căci asta am învăÈat în aceste luni: că prezenÈa contează mai mult decât orice cadou sau confort material. Că ochii unui copil care te caută în mulÈime la serbarea Ècolară sunt mai preÈioÈi decât orice sumă din contul bancar.</p>
<p>Cel mai greu după plecarea Elenei nu au fost muncile fizice, ci toate acele lucruri mărunte pe care le făcea ea: coafatul Mariei pentru serbări, verificatul temelor, ÈedinÈele cu părinÈii, cumpărăturile pentru haine când cele vechi se fac mici. Toate astea în timp ce muncesc la fermă, îngrijesc animalele Èi încerc să Èin casa în picioare.</p>
<p>Mă uit la ceas – e timpul să plece la Ècoală. Le verific ghiozdanele, le îndrept gulerele, le sărut pe frunte. „Să fiÈi cuminÈi Èi atenÈi la ore,” le spun. „Ne vedem după-amiază.”</p>
<p>Îi privesc cum se îndepărtează pe uliÈa satului – IonuÈ protector, Èinând-o pe Maria de mână când traversează – Èi simt un nod în gât. Ètiu că sunt multe lucruri pe care nu le fac perfect. Că Maria ar avea nevoie de o mamă care să o înveÈe lucruri de fete. Că IonuÈ intră în adolescenÈă Èi ar avea nevoie de mai multă îndrumare decât pot eu oferi, obosit după o zi întreagă de muncă.</p>
<p>Dar fac tot ce pot. Èi poate că asta e cea mai importantă lecÈie pe care le-o pot preda – că atunci când viaÈa te loveÈte, te ridici, îÈi Ètergi lacrimile Èi continui să mergi înainte.</p>
<p>Doar cine a trăit cu un copil care plânge în somn după mama lui poate înÈelege cu adevărat ce înseamnă să-Èi pierzi orice urmă de mândrie Èi să devii tot ce are nevoie acel copil – chiar dacă asta înseamnă să înveÈi să împleteÈti codiÈe la patruzeci de ani, să coÈi costume pentru serbare sau să pregăteÈti prăjituri pentru ziua de naÈtere.</p>
<p>După ce copiii pleacă, mă apuc de treburile gospodăriei. Spăl vasele, mătur prin casă, pregătesc mâncarea pentru seară – o tocăniÈă de cartofi cu carne care va sta la foc mic până ne întoarcem toÈi acasă. Pun rufele la spălat Èi le întind afară, în bătaia vântului de aprilie.</p>
<p>Apoi plec la ferma lui nea Gheorghe, unde muncesc cu ziua de când am fost nevoit să renunÈ la jobul full-time de la fabrica de mobilă – nu mai puteam respecta programul fix acum că sunt Èi tată, Èi mamă.</p>
<p>„Iar întârzii, Vasile?” mă întreabă nea Gheorghe când ajung la fermă. „ÈedinÈă la Ècoală azi,” îi explic. „Trebuie să termin mai devreme.” Bătrânul dă din cap înÈelegător. E printre puÈinii care nu mă iau peste picior. „Dă-i înainte, măi băiete. Faci treabă bună cu copiii ăia.”</p>
<p>La prânz, când ceilalÈi muncitori se strâng la umbra dudului pentru masă, aud inevitabil aceleaÈi glume răsuflate. „Ai adus prăjituri făcute de tine, gospodino?” strigă Marin, urmat de râsetele celorlalÈi. „Èi-ai terminat de cusut perdelele, Vasilico?” adaugă altul.</p>
<p>Îmi înghit mândria Èi mănânc în tăcere sandviÈul pregătit de dimineaÈă. Ce Ètiu ei despre nopÈile nedormite când Maria are febră? Despre lacrimile lui IonuÈ care, deÈi încearcă să pară bărbat în faÈa lumii, plânge uneori în pernă după mama lui? Despre momentele de panică în faÈa dulăpiorului cu medicamente, neÈtiind ce să dau copilului care tuÈeÈte?</p>
<p>După cum spuneau bătrânii, nu poÈi înÈelege cu adevărat durerea altuia până nu porÈi aceiaÈi opinci. Iar băieÈii ăÈtia, cu soÈiile lor acasă care le spală, le gătesc Èi le cresc copiii, habar n-au cum e să fii Èi tată, Èi mamă în acelaÈi timp.</p>
<p>La cinci fix sunt în sala de clasă a Mariei, singurul tată printre douăzeci de mame. Unele mă privesc cu milă, altele cu un fel de admiraÈie stânjenită. Maria stă dreaptă în bancă, Èi când mă vede, faÈa i se luminează. Ètiu însă că în adâncul sufletului ar fi preferat să vadă chipul mamei sale.</p>
<p>ÎnvăÈătoarea, doamna Popescu, îmi zâmbeÈte încurajator. E una dintre puÈinele persoane care nu mă tratează ca pe o ciudăÈenie a naturii – un bărbat care îÈi creÈte singur copiii. „Maria se descurcă foarte bine la matematică,” îmi spune ea după ÈedinÈă. „Èi e foarte ordonată Èi atentă. Se vede că are sprijin acasă.”</p>
<p>Vorbele ei îmi dau un sentiment de mândrie. Poate că nu fac totul perfect, dar fac destul de bine încât fiica mea să prospere.</p>
<p>Seara, după ce copiii îÈi termină temele Èi se pregătesc de culcare, stăm toÈi trei pe canapeaua din sufragerie. E micul nostru ritual – cincisprezece minute în care vorbim despre ziua care a trecut. „Cum a fost la Ècoală?” îi întreb.</p>
<p>„Bine,” răspunde IonuÈ, dând din umeri cum fac adolescenÈii. „Am luat 9 la istorie.” „Bravo!” îl laud. „Èi tu, Maria?” „ÎnvăÈătoarea m-a pus să citesc poezia în faÈa clasei,” spune ea mândră. „Èi toÈi au aplaudat.”</p>
<p>Aceste mici victorii cotidiene sunt combustibilul care mă Èine în miÈcare. Confirmarea că, în ciuda tuturor greutăÈilor, copiii mei cresc frumos.</p>
<p>Într-o lume în care bărbaÈii sunt judecaÈi după cât de „duri” sunt, cât câÈtigă sau ce maÈină conduc, e greu să fii tată singur la sat. Să fii bărbatul care împleteÈte codiÈe Èi coase nasturi, care Ètie ce mărime de haine poartă copiii Èi care verifică teme – toate astea în timp ce încerci să-Èi păstrezi Èi identitatea de bărbat într-o comunitate care te priveÈte ca pe o anomalie.</p>
<p>Vinerea, când mă duc la crâÈma din sat să beau o bere după o săptămână de muncă, glumele continuă. „Uite-o pe gospodina!” strigă careva când intru. „Èi-ai terminat călcatul?”</p>
<p>Uneori mă enervez, alteori ignor. Dar aseară a fost diferit. „De ce-Èi baÈi joc, Ioane?” l-am întrebat pe cel mai gălăgios dintre ei. „Crezi că e uÈor ce fac? Crezi că nu mi-aÈ dori să fie altfel? Dar copiii ăia sunt ai mei Èi au nevoie de mine. Tu ce-ai face în locul meu? I-ai lăsa la orfelinat sau la rude? Èi-ai abandona proprii copii pentru că e ‘treabă de femeie’ să-i creÈti?”</p>
<p>S-a făcut liniÈte în crâÈmă. Ioan a dat din umeri Èi a privit în berea lui. „Hai noroc, Vasile,” a spus în cele din urmă. „Bei o bere din partea mea. Èi… îmi pare rău pentru glume.”</p>
<p>Nu Ètiu dacă am schimbat ceva în minÈile lor. Probabil că nu. Dar pentru moment, a fost suficient.</p>
<p>Înainte să adoarmă, Maria mă întreabă uneori despre mama ei. De ce a plecat, dacă o să se întoarcă vreodată, dacă încă ne iubeÈte. Sunt întrebări la care nu am răspunsuri bune. Cum să-i explic unei fetiÈe de unsprezece ani complexitatea relaÈiilor adulte? Cum să-i spun că uneori oamenii pe care îi iubim aleg să plece Èi să nu se mai uite înapoi?</p>
<p>„Mama te iubeÈte în felul ei,” îi spun de fiecare dată. „Dar uneori adulÈii fac alegeri care îi duc departe de cei dragi. Nu e vina ta, Èi nu e ceva ce ai fi putut schimba.”</p>
<p>În nopÈile când copiii dorm, stau uneori pe prispa casei, cu o Èigară Èi un pahar de Èuică, privind stelele. Mă gândesc la Elena Èi mă întreb dacă e fericită acolo, în Spania ei. Dacă îÈi aminteÈte de copiii lăsaÈi în urmă. Dacă regretă vreodată alegerea făcută.</p>
<p>Nu o urăsc. Nu mai am energie pentru ură. Dar mi-e greu să înÈeleg cum a putut rupe legătura cu proprii copii. Cum poate trăi Ètiind că Maria o întreabă pe învăÈătoare dacă poate să-i trimită desenele ei în Spania. Cum poate dormi noaptea Ètiind că IonuÈ a rupt fotografia ei de ziua lui, apoi a lipit-o la loc când a crezut că nu-l vede nimeni.</p>
<p>Au existat momente când am vrut să renunÈ. Când oboseala era atât de mare încât adormeam lângă copii în timp ce le citeam poveÈti. Când singurătatea era atât de apăsătoare încât singurul meu prieten părea să fie sticla de băutură. Când umilinÈele Èi glumele vecinilor mă făceau să mă întreb dacă n-ar fi mai bine să plecăm din sat, să începem o viaÈă nouă undeva unde nimeni nu ne cunoaÈte.</p>
<p>Dar apoi, în fiecare dimineaÈă, Maria vine Èi mă îmbrăÈiÈează înainte să plece la Ècoală. IonuÈ, deÈi în faza lui de adolescent rebel, îmi lasă câteodată bilete pe masa din bucătărie – „MulÈumesc pentru sandwich, a fost bun” sau „Mi-am făcut temele, poÈi verifica?”. Èi Ètiu că locul meu e aici, cu ei, indiferent cât de greu ar fi.</p>
<p>În România de azi, sunt atât de mulÈi taÈi care îÈi cresc singuri copiii – unii pentru că soÈiile au plecat în străinătate la muncă Èi nu s-au mai întors, alÈii din cauza divorÈurilor sau deceselor. Dar majoritatea dintre ei sunt invizibili. Nu apar la televizor, nu sunt celebraÈi de Ziua Tatălui, nu primesc medalii pentru sacrificiul lor zilnic.</p>
<p>Pentru că, în mentalul colectiv, un tată care spală, găteÈte Èi creÈte copii singur e fie un erou de sacrificiu, fie o ciudăÈenie. Niciodată doar un părinte care face ce trebuie să facă pentru copiii săi.</p>
<p>Astăzi, când i-am adus pe copii de la Ècoală, am găsit pe masa din bucătărie o oală cu sarmale Èi un bilet: „Pentru Vasile Èi copii. Să vă fie de bine. Florica.”</p>
<p>Vecina mea, o văduvă de Èaizeci de ani, e singura care mă ajută uneori. Îmi mai aduce mâncare gătită, mai stă cu copiii când am treabă în oraÈ, mă învaÈă cum să cos un nasture sau cum să curăÈ petele dificile de pe haine.</p>
<p>„EÈti un tată bun, Vasile,” îmi spune ea mereu. „Nu-i lăsa pe proÈti să te demoralizeze.”</p>
<p>Când am pus copiii la masă Èi le-am servit sarmalele, Maria a întrebat: „Tată, când cresc mare, o să găsesc pe cineva ca tine?” „Ce vrei să spui?” „Un bărbat care Ètie să facă de toate Èi care nu pleacă când e greu.”</p>
<p>Am simÈit un nod în gât Èi n-am putut răspunde imediat. I-am mângâiat doar părul Èi am încuviinÈat din cap. Pentru că, în ciuda tuturor greutăÈilor, în ciuda lacrimilor vărsate pe ascuns Èi a epuizării cronice, nu există niciun loc în lume unde aÈ vrea să fiu în afară de lângă ei.</p>
<p>Èi poate că într-o zi, când vor fi mari, îÈi vor aminti nu de ce le-a lipsit, ci de cât de mult au fost iubiÈi. Nu de mama care a plecat, ci de tatăl care a rămas. Nu de banii care n-au fost niciodată destui, ci de dragostea care a fost mereu din belÈug.</p>
<p>Asta e tot ce-mi doresc – să cresc doi adulÈi care Ètiu că valoarea unui om nu stă în ce face pentru a impresiona societatea, ci în ce face pentru a-i proteja pe cei care depind de el.</p>
<p>Înainte să sting lumina, verific ca totul să fie pregătit pentru dimineaÈă. Uniformele călcate, ghiozdanele aranjate, sandviÈurile planificate în minte. Mâine e o nouă zi de luptă, dar o voi înfrunta cu aceeaÈi determinare.</p>
<p>Pentru că atunci când Maria îÈi pune capul pe pernă Èi îmi spune „Noapte bună, tati, te iubesc”, toate sacrificiile din lume par un preÈ mic pentru privilegiul de a fi tatăl ei.</p>
<div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="3" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<!-- ghidulmedicului responsiv --> 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="6634646486" 
 data-ad-format="auto" 
 data-full-width-responsive="true"></ins> 
<script> 
 (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); 
</script> 
 
 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-format="autorelaxed" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="3605158462"></ins> 
<script>(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});</script> 
<div data-type="_mgwidget" data-widget-id="1824277"> 
</div> 
<script>(function(w,q){w[q]=w[q]||[];w[q].push(["_mgc.load"])})(window,"_mgq"); 
</script> 

</div>

<div style="font-size: 0px; height: 0px; line-height: 0px; margin: 0; padding: 0; clear: both;"></div></p>

Există o legătură profundă și de neclintit între noi și mama noastră, o conexiune care…
Orhideele Iubesc Zahărul, Usturoiul și Ceaiul, iar Uneori Chiar și Cuburile de Gheață Sfaturile verișoarei…
Aceasta rugăciune către Maica Domnului trebuie rostită ori de câte ori necazurile și greutățile te…
Îți dorești să afli cum se obțineau acele chiftele delicioase din cantinele orășenești sovietice? Secretul…
Apoi… a urmat din nou un sunet slab, abia perceptibil. Nu era vorba despre o…
Nea Costică, cunoscut ca fiind cel mai cinstit taximetrist, a primit un cadou după ce…