Ceaiuri din plante medicinale pentru fiere si rinichi

Cu toţii ne-am confruntat la un moment dat cu dureri de fiere. Fierea este un organ mic, sub formă de pară, situat direct sub ficat, în partea dreaptă, superioară, a abdomenului.

Într-un organism sănătos, fierea este de culoare galbenă, alcalină şi neiritabilă, cu o consistenţă fluidă sau uşor vâscoasă.

Într-un organism bolnav, cu un înalt grad de intoxicare, fierea devine verde-închis, aproape neagră, şi are acţiune acidă şi corozivă asupra ţesuturilor. În această stare nu se mai scurge spre duoden, se blochează pe canale şi provoacă inflamarea ficatului, a vezicii biliare şi arsuri în intestin.

Intre plantele cu cea mai mare influenta in acest caz se numara:

. Anghinare utila atat in scop preventive cat si curative- de ce?

Pe de o parte, planta contine anumite principii active (cina­rina, acidul clorogenic) care stimuleaza evacuarea vezicii biliare, prevenind aparitia crizelor biliare, dar si for­marea calculilor biliari.

Pe de alta parte, anghinarea stimu­leaza secretia de lichid biliar in cantitati suficiente si cu o compozitie adecvata, prevenind indigestiile si alte asemenea probleme.

In scop preventiv, bea 2 cani de infuzia de anghinare preparata dintr-o lingurita de planta la 250 ml de apa clocotita, astfel: prima dimineata pe stomacul gol, apoi stai intins pe partea dreapta timp de 30 minute, pe cea de-a doua cu o jumatate de pra inainte de una in mesele principale.

Exceptionala pen­tru per­soa­nele care au ni­sip la fiere (microlitiaza bilia­ra), care su­fera frecvent de dischinezie si de migrena bi­liara este infuzia combinata de anghinare din care bei 2 cani pe zi.

Infuzia o obtii astfel: pune la macerat pentru 8-10 ore, 3-4 lindurite de iarba de anghinare maruntita, apoi filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa 5 minute, apoi se filtreaza si se lasa la racit. In final cele 2 lichide se amesteca obtinandu-se aproximativ 1 litru de infuzie combinata.

Tratamentul afectiunilor biliare cu anghinare se face in cure de lunga durata (minimum 30 de zile) perioada in care vei evita consu­mul de pra­jeli, de cafea si de ceai negru (mai ales pe stoma­cul gol), de dulciuri concentrate.

2. Menta: sub forma de infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana de apa ; are efect antiseptic, detoxifiant hepatic, antispastic, coleretic-colagog (provoaca evacuarea bilei in intestin), analgezic, tonic, revigorant.

Se recomanda in uz intern 2-3 cani/zi pentru diskinezie biliara (functionarea defectuoasa a bilei), stari de greata.

3. Sunatoare in caz de dischinezie biliara, colecistita diminueaza procesele inflamatorii hepatice cronice si tulburarile motilitatii cailor biliare.

Se administreaza:

2-3 cani pe zi de infuzie neindulcita; Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara.

o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa ; Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile.

Se acopera vasul si se lasa sa stea la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros.

4. Coada soricelului, sub forma de:

Suc de Coada-soricelului. Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare,

Infuzie combinata: Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza.

Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza.

In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Ceaiurile diuretice mențin rinichii sănătoși

Cele mai apreciate ceaiuri diuretice sunt cele de cozi de cireșe, mătase de porumb, merișor, coada-șoricelului și soc.

Acestea se prepară adăugând 2-3 lingurițe de flori sau frunze uscate în 500 ml de apă clocotită, într-un vas acoperit. Cei 500 de ml se beau pe tot parcursul zilei, în completarea a 2 litri de apă plată.

Ceaiul din cozi de cireșe are o puternică acțiune antiinflamatoare, ameliorează durerea și disconfortul la urinare. Este bogat în săruri de potasiu, flavonoide și tanin și restabilește echilibrul de la nivelul mucoasei care tapetează vezica urinară.

Ceaiul din mătase de porumb este un remediu popular pentru pietrele la rinichi. Infuzia conține vitaminele B6, C, E, K, săruri de calciu și potasiu, are un efect antiseptic și antiinflamator.

Merișorul, bogat în arbutină, o substanță cu efecte antiseptice, poate fi consumat atât sub formă de fructe deshidratate, cât și sub formă de ceai, din fruze de merișor. Este un remediu de succes pentru tratarea infecției urinare, însă nu este recomandat femeilor însărcinate.

Ceaiul din flori de coada-șoricelului nu este atât de puternic precum celelalte, însă efectele sale antiseptice și antiinflamatoare nu pot fi contestate, în special în cazul tratamentelor pe termen lung, de 2-3 luni, care previn recurența cistitei.

Ceaiul din flori de soc are o aromă plăcută, este răcoritor și are efecte diuretice ușoare. Este cea mai bună soluție pentru prevenție.

Ceaiul de soc, consumat de 2-3 ori pe săptămână, va susține funcția renală și va elimina eventualele bacterii care încă nu provoacă simptomele unei infecții, avand un rol activ in prevenirea acutizarii acestor episoade, mai ales la cei cu litiaza renala si nisip, cu predispozitie la cistite.

Ceaiul de păpădie are proprietăți diuretice și poate contribui la detoxifierea organismului. Acest ceai este extrem de benefic, însă poate avea o aromă destul de greu de suportat, de aceea poate fi consumat în amestec cu ceai de salvie sau de mușețel, pentru ca gustul să fie îmbunătățit.