Ce trebuie sa stii despre anestezia generala

Multe interventii chirurgicale necesita anestezie, adica utilizarea de medicamente pentru a preveni sau pentru a reduce durerea.

Indiferent ca este administrata printr-o injectie sau prin inhalarea sub forma de gaz ilariant sau vapori, anestezia afecteaza sistemul nervos prin blocarea impulsurilor nervoase si, prin urmare, prin blocarea durerii.

Anestezia iti poate amorti o parte a corpului sau te poate adormi complet. Depinde de tipul procedurii medicale. Scopul anesteziei este de a te ajuta sa te simti cat mai confortabil posibil in timpul unei interventii, care, uneori, poate fi greu de tolerat din punct de vedere fizic sau emotional.

Anestezia generala (anestezie totala) este unul dintre tipurile de anestezie necesar pentru desfasurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala reprezinta cea mai complexa si completa forma de anestezie.

Anestezia generala se bazeaza pe 4 principii ce actioneaza simultan :

hipnoza (somn) – starea de inconstienta pe care pacientul o are in timpul anesteziei generale;
anxioliza si amnezie – starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au inaintea operatiei va fi mult diminuata.

Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut in sala de operatie, fara a afecta memoria de fond a pacientilor;

analgezie (lipsa durerii) – in timpul interventiei chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul dureros;

relaxare musculara – inainte de inceperea operatiei se instituie paralizia medicamentoasa a musculaturii, reversibila in totalitate la sfarsitul operatiei.

Paralizia faciliteaza actul chirurgical in sine dar si controlul asupra functiei respiratorii prin ventilatie mecanica.

Anestezia generala se efectueaza cu agenti anestezici intravenosi si inhalatori.

Anestezia generala – avantaje si dezavantaje

Medicul anestezist analizeaza statutul medical al pacientului, istoricul lui medical si este responsabil de stabilirea tipului de anestezie optim, tinand cont si de preferintele pacientului.

Avantajele anesteziei generale :

ofera confort psihologic pacientului si amnezia momentului;

ofera controlul complet al medicului anestezist asupra functiilor vitale ale pacientului;

se preteaza atat interventiilor cu durata mica de timp cat si celor cu durata mare sau impredictibila;

se administreaza rapid si este total reversibila;

poate fi folosita ca alternativa pentru pacientii cu sensibilitate sau alergie la anestezicele locale.

Dezavantajele anesteziei generale :

costuri crescute;

impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;

in primele 24 de ore dupa anestezie generala pot aparea fenomene de greata, varsatura, somnolenta, iritatie a laringelui.

Consultul preanestezic reprezinta o componenta esentiala a bunei desfasurari a operatiei. Este momentul in care pacientul si medicul anestezist iau contact pentru prima data, sunt obiectivate date despre pacient (varsta, greutate, index masa corporala, istoricul medical si chirurgical, tratamente cronice pe care pacientul le urmeaza sau le-a urmat).

Este esentiala corectitudinea raspunsurilor date de pacient, cu ajutorul acestora medicul anestezist stabileste tipul de anestezie, combinatia optima si dozele de medicamente folosite precum si nivelul de monitorizare intraoperatorie optim.

Tot in cadrul consultului preanestezic medicul evalueaza clinic pacientul si face o lista de recomandari esentiale.

Medicul anestezist va reevalua pacientul in dimineata operatiei si se va asigura ca recomandarile facute la consultul preanestezic au fost respectate. Totodata acesta poate opta pentru premedicatia pacientului inainte ca acesta sa fie dus in blocul operator.

Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importanta :

monitorizarea pacientului – este primul gest pe care medicul anestezist il face dupa ce pacientul este asezat pe masa de operatie si consta in conectarea acestuia la aparatura specializata care ofera informatii pe toata durata anesteziei despre:

ritmul cardiac, tensiunea arteriala, nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilatiei mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a gradului de relaxare musculara. Monitorizarea se continua si dupa interventia chirurgicala si trezirea pacientului, oprirea monitorizarii fiind hotarata de catre personalul medical avizat;

inductia anesteziei – este momentul in care pacientul, aflat pe masa de operatie, trece de la starea de constienta la cea de somn concomitent cu preluarea de catre anestezist a controlului functiei respiratorii;

controlul cailor respiratorii – se face cu ajutorul unei masti laringiene sau a unei sonde de intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul fiind complet inconstient;

mentinerea anesteziei generale – reprezinta de cele mai multe ori etapa cea mai lunga, si este egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise. Pe toata aceasta durata pacientul este sub actiunea hipnozei, a analgeziei si a relaxarii musculare;

reversia anesteziei (trezirea) – aceasta etapa incepe atunci cand actul chirurgical in sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea administrarii tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile).

Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce se imparte in doua etape.

Prima, si cea mai importanta, o reprezinta reluarea respiratiilor spontane si controlul acestora in mod eficient de catre pacient.

Acest moment se suprapune cu revenirea relativa a starii de constienta a pacientului. Va persista o stare de somnolenta pentru alte 2 – 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind etapa finala a procesului de trezire.