<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3954 " id="quads-ad3954" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 1 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_1">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_1', [[300, 250], [320, 50], [728, 90], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_1');
 var mapping1 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[728, 90], [468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping1);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_1');
 });
 </script>
</div>
</div>
<p>Soarele abia răsărea dintre munÈii care înconjurau mica gospodărie a lui Ivan Petrovici, un bărbat de Èaptezeci de ani care Èi-a dedicat întreaga viaÈă muncii pământului. Chipul său, brăzdat de riduri adânci Èi cu un zâmbet discret, reflecta experienÈa Èi sacrificiile acumulate în decenii de muncă asiduă.</p>
<p>În acea dimineaÈă, ca de obicei, Ivan ieÈi devreme împreună cu Vera, câinele său credincios, o maidaneză cu ochi sclipitori care îl urma pretutindeni. CeaÈa încă acoperea câmpul, când Vera începu brusc să latre Èi să se agite, indicând spre o pădurice de la marginea proprietăÈii.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3955 " id="quads-ad3955" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 2 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_2">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_2', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_2');
 var mapping2 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping2);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_2');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>— Ce e, Vera? — întrebă Ivan cu voce răguÈită, urmând câinele.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad3956 " id="quads-ad3956" style="float:none;text-align:center;padding:0px 0 0px 0;" data-lazydelay="3000">
<div class="quads-ad-label quads-ad-label-new">Advertisement</div><!-- responsive 3 -->
<script async src="https://securepubads.g.doubleclick.net/tag/js/gpt.js"></script>
<div id="ghidulmedicului.com_responsive_3">
 <script>
 window.googletag = window.googletag || { cmd: [] };
 googletag.cmd.push(function() {
 var slot = googletag.defineSlot('/23293390090/ghidulmedicului.com/ghidulmedicului.com_responsive_3', [[300, 250], [320, 50], [468, 60], [336, 280], 'fluid'], 'ghidulmedicului.com_responsive_3');
 var mapping3 = googletag.sizeMapping()
 .addSize([980, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([750, 0], [[468, 60], [336, 280], [300, 250], 'fluid'])
 .addSize([320, 0], [[336, 280], [320, 50], [300, 250], 'fluid'])
 .build();
 slot.defineSizeMapping(mapping3);
 slot.addService(googletag.pubads());
 googletag.enableServices();
 googletag.display('ghidulmedicului.com_responsive_3');
 });
 </script>
</div>

</div>

<p>Pe măsură ce pătrundeau în adâncul păduricii, aerul devenea tot mai rece. Vera alergă înainte Èi se opri lângă un tufiÈ. De acolo se auzi un plâns slab, întrerupând liniÈtea dimineÈii.</p>
<p>Inima lui Ivan Petrovici începu să bată mai repede. Împinse cu grijă crengile Èi descoperi, spre surprinderea sa, trei bebeluÈi înveliÈi în pături zdrenÈuite, aÈezaÈi pe un pat improvizat din frunze uscate.</p><div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176833/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>— Doamne! — murmură el, aplecându-se să se asigure că micuÈii respiră.</p><div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176833/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>Erau două fetiÈe Èi un băieÈel. Copiii păreau epuizaÈi, obrajii lor erau roÈii de frig, iar trupurile mici tremurau. Bătrânul privi în jur, căutând indicii despre cine i-ar fi putut lăsa acolo.</p>
<p>— Cine ar putea face aÈa ceva? Ce oameni fără suflet! — Èopti el, trecându-Èi mâinile tremurânde peste faÈă.</p>
<p>Vera îl privi parcă îndemnându-l să acÈioneze. Ivan oftă adânc Èi îi luă pe cei trei bebeluÈi în braÈe, învelindu-i cu grijă în vechiul său palton de lână. Pe drumul spre casă, mintea îi era plină de întrebări.</p>
<p>Ajuns acasă, soÈia sa, Maria Alekseevna, îl întâmpină în prag. Părul ei era strâns sub o basma, iar mâinile acoperite de făină.</p>
<p>— Ce s-a întâmplat, Ivane? EÈti atât de palid, — întrebă ea, observând pachetul din braÈele lui.</p>
<p>— Maria, n-o să crezi ce am găsit, — spuse el, intrând în casă Èi aÈezând bebeluÈii pe masa de lemn.</p>
<p>Maria scăpă bolul pe care îl Èinea Èi îÈi acoperi gura cu mâinile.</p>
<p>— Doamne! De unde sunt copiii ăÈtia?! — exclamă ea, apropiindu-se să-i vadă mai bine.</p>
<p>— I-au abandonat în pădurice. Vera i-a găsit, — răspunse Ivan, încă tulburat.</p>
<p>Maria acÈionă rapid. Luă pături curate Èi puÈin lapte, pe care îl păstraseră pentru cafeaua de dimineaÈă, Èi încercă să-i hrănească pe micuÈi cu linguriÈa. Ivan aprinse soba pentru a încălzi locuinÈa.</p>
<p>— Maria, ce facem? — întrebă el, aÈezându-se Èi împreunându-Èi mâinile.</p>
<p>— Mai întâi avem grijă de ei. Nu putem să-i lăsăm. După aceea vedem noi ce va fi, — răspunse ea hotărât.</p>
<p>Ziua trecu în tensiune Èi tăcere apăsătoare. Maria Èi Ivan Èineau pe rând bebeluÈii în braÈe, încercând să-i liniÈtească Èi să-i încălzească.</p>
<p>La un moment dat, Maria, legănând una dintre fetiÈe, îl privi pe Ivan cu o expresie serioasă.</p>
<p>— Dacă aceÈti copii sunt din satul nostru? — Èopti ea.<br />
— De ce i-ar fi lăsat acolo?<br />
— Nu am nici cea mai mică idee. Sper totuÈi că nimeni din satul nostru n-ar fi în stare de aÈa ceva.<br />
— PuÈin probabil să aflăm cine a făcut asta Èi de ce, — răspunse el, mângâind-o pe Vera, care stătea întinsă lângă sobă, cu ochii aÈintiÈi asupra bebeluÈilor.</p>
<p>În noaptea aceea, casa lor, de obicei liniÈtită, era plină de plânsete uÈoare de copii. Ivan, obiÈnuit cu traiul calm al satului, nu putea să nu audă fiecare geamăt Èi suspin. Se ridică de câteva ori să o ajute pe Maria, deÈi miÈcările lui stângace arătau cât de neobiÈnuit era pentru el să aibă grijă de copii.</p>
<p>— Mâine trebuie să vorbim cu cineva. Poate cu poliÈistul sau chiar cu părintele Petru, — spuse Maria, aÈezând copiii în pătuÈul improvizat.</p>
<p>Ivan încuviinÈă în tăcere, privind prin fereastră în noaptea întunecată. SimÈea că această întâlnire avea să le schimbe viaÈa pentru totdeauna.</p>
<p>La răsărit, Ivan Èi Maria abia apucaseră să se odihnească. Între plânsetele copiilor Èi griji, aproape că nu dormiseră deloc. Gospodăria lor, de obicei calmă, acum trăia o viaÈă nouă, plină de sunete neobiÈnuite Èi îngrijorări neaÈteptate.</p>
<p>Ivan ieÈi devreme să hrănească animalele, Vera îl urmărind atent. Maria pregătea un bulion pentru a-Èi recăpăta puterile după o noapte lungă. BebeluÈii adormiseră în sfârÈit, înveliÈi în pătura confecÈionată din bucăÈi de stofă veche.</p>
<p>— Ivan, vino puÈin, — îl strigă Maria.<br />
— Ce s-a întâmplat? — întrebă el.<br />
— Nu putem să-i păstrăm, Vanea. Suntem bătrâni Èi cu greu ne descurcăm pentru noi. E prea mult.</p>
<p>Ivan îÈi scoase pălăria Èi o strânse între mâini, privind în podea. Ètia că soÈia avea dreptate, dar ceva în el nu-l lăsa să-i lase pe copii în voia sorÈii.</p>
<p>— Ètiu, Maria. Dar unde să-i ducem? Ce se va întâmpla cu ei? — întrebă el cu vocea frântă.</p>
<p>Maria oftă adânc, conÈtientă de alegerea grea. În acel moment, unul dintre bebeluÈi începu să plângă, iar Maria îl luă în braÈe. Ivan o urmărea în tăcere până ce plânsul se potoli.</p>
<p>— Ascultă, Vanea, nu putem decide nimic până nu vorbim cu părintele Petru. E un om înÈelept Èi respectat. Poate ne îndrumă el, — propuse Maria.<br />
— Bine, mergem la el după micul dejun. Dar să Ètii ceva: dacă nu găsim o soluÈie potrivită, nu voi lăsa aceÈti copii să sufere.<br />
— O să fac tot ce e necesar, — spuse Ivan hotărât.</p>
<p>După câteva ore, înfăÈurând copiii în pături călduroase Èi aÈezându-i într-o căruÈă veche, Ivan Èi Maria porneseră spre biserica din sat. Drumul era lung, iar căruÈa scârÈâia peste terenul denivelat. Părintele Petru îi întâmpină în prag, cu o privire calmă.</p>
<p>— Ivan, Maria, ce v-a adus aici atât de devreme? — întrebă el.<br />
— Părinte, avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am găsit trei suflete Èi nu Ètim ce să facem cu ele, — spuse Ivan.</p>
<p>Părintele încremeni, privind copiii cu uimire Èi îngrijorare.</p>
<p>— Dumnezeule Mare! IntraÈi repede, — spuse el, ghidându-i într-o anexă a bisericii.</p>
<p>Ivan Èi Maria povestiră totul de la început. Părintele asculta atent Èi, după ce au terminat, le spuse:</p>
<p>— AÈi făcut ce v-a dictat inima. Nu e un drum uÈor, dar poate vi s-a dat să le oferiÈi acestor copii un cămin. Eu vă voi ajuta.</p>
<p>Maria Èi Ivan părăsiră biserica cu inima grea, dar cu o mică speranÈă. La întoarcere, soarele era deja sus pe cer, iar gospodăria lor modestă părea Èi mai mică sub povara responsabilităÈii.</p>
<p>Maria se apucă să întindă pături pe podea pentru a le oferi copiilor un loc mai confortabil, iar Ivan construise un pătuÈ improvizat din scânduri vechi. Timp de ore întregi, ambii se ocupau de bebeluÈi, fiecare gest fiind o provocare.</p>
<p>Seara, casa se cufundă din nou în liniÈte. Maria Èi Ivan stăteau lângă sobă, obosiÈi, dar hotărâÈi.</p>
<p>— AceÈti copii nu au ajuns la noi întâmplător, — spuse Maria.<br />
— Ai dreptate, dar nu e o povară uÈoară, — răspunse Ivan.</p>
<p>A doua zi, Ivan hotărî să-l viziteze pe vecinul Stepan pentru a afla mai multe. După discuÈii, află despre Valentina, o femeie care locuia retras la marginea pădurii, însărcinată Èi respinsă de familie. Maria Èi Ivan aflară că Valentina murise curând după naÈtere Èi lăsase o scrisoare cu dorinÈa ca cineva să aibă grijă de copii.</p>
<p>Maria citi scrisoarea cu lacrimi în ochi, iar Ivan o privi în tăcere.</p>
<p>— AceÈti copii sunt moÈtenirea Valentinei… Èi ne-au fost trimiÈi nu întâmplător, — rosti el.</p>
<p>Maria îi zâmbi Èi îÈi sprijini capul pe umărul lui.</p>
<p>— Ei sunt familia noastră acum. AÈa cum viaÈa ni i-a adus, aÈa îi vom creÈte. Nu avem mult, dar avem tot ce contează.</p>
<p>Flăcările din sobă pâlpâiau, luminând chipurile obosite, dar senine. În colÈul camerei, cei trei copii dormeau adânc, iar liniÈtea serii le binecuvânta momentul de pace. Afară, zăpada se aÈternea subÈire, iar înăuntru, în casa veche, o nouă poveste îÈi găsise începutul — unul scris cu bunătate Èi alegere, nu cu obligaÈie. Ivan Èi Maria Ètiau că, deÈi nu le erau părinÈi prin sânge, vor fi mamă Èi tată cu inima — pentru totdeauna.</p>
<div class="7d52d962a67f455245a34c2a2d47cf6c" data-index="3" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<!-- ghidulmedicului responsiv --> 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="6634646486" 
 data-ad-format="auto" 
 data-full-width-responsive="true"></ins> 
<script> 
 (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); 
</script> 
 
 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-format="autorelaxed" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="3605158462"></ins> 
<script>(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});</script> 
<div data-type="_mgwidget" data-widget-id="1824277"> 
</div> 
<script>(function(w,q){w[q]=w[q]||[];w[q].push(["_mgc.load"])})(window,"_mgq"); 
</script> 

</div>

<div style="font-size: 0px; height: 0px; line-height: 0px; margin: 0; padding: 0; clear: both;"></div></p>

Naomi știa că, dacă ar fi renunțat, a doua zi la clinică nu s-ar mai…
Când Cristian ajunse la vilă, noaptea se lăsase deja peste grădinile luminate de felinare. În…
Am acceptat să am grijă de nepoata mea doar pentru un weekend, cât timp sora…
Când am primit ordinul de evacuare, am crezut că am ajuns la capătul puterilor. Dar…
Paharul rece i se lipea de palmă, iar băutura îi ardea gâtul mai tare ca…
Paharul rece i se lipea de palmă, iar băutura îi ardea gâtul mai intens ca…