Mihai mi-a luat telefonul cu mâinile tremurânde, încercând să citească mai atent clauza care îl tulburase vizibil. Ochii îi alergau rapid peste rânduri, dar paloarea de pe chipul său spunea totul, chiar înainte să spună un cuvânt.
„Contractul pentru creditul de studii conține o clauză privind conduita etică.
În cazul în care beneficiarul, Mihai Popescu, încalcă principiile bunei-credințe și ale loialității față de creditorul principal, Ana Popescu, întreaga sumă devine exigibilă imediat, la care se adaugă o penalizare contractuală de 25% din valoarea totală…”
În jurul nostru, atmosfera era festivă. Familiile absolvenților râdeau, făceau poze, se îmbrățișau plini de emoție și speranță. Pentru alții era o zi de bucurie. Pentru noi, momentul se transformase într-unul de adevăr dureros. La câțiva pași, o tânără în rochie roșie privea confuză, fără să înțeleagă ce se petrece.
„Asta… înseamnă…”, înghiți Mihai cu greu.
„Da”, am spus eu, calmă, luându-mi telefonul înapoi. „127.000 de euro, plus o penalizare de 31.750 de euro. Total: 158.750 de euro. Avocatul meu îți va trimite notificarea oficială luni. Ai la dispoziție 30 de zile să achiți suma integral.”
„Dar e imposibil!”, izbucni el. „Abia am terminat facultatea. Nu am niciun venit!”
Zâmbetul meu a fost calm, dar rece. „Oh, nu-ți face griji. Sunt sigură că noua ta iubită te va sprijini. Pare… înstărită.”
Fata în roșu a făcut un pas spre el, punându-i mâna pe braț. „Iubitule, ce se întâmplă? Cine e femeia asta?”
„Ea e Ana. Soția mea”, murmură Mihai, aproape inaudibil. Fața i se scursese de orice culoare.
Tânăra păli. „Soția ta? Mi-ai spus că ești divorțat!”
„Tehnic… încă nu”, am spus eu calm. „Dar avocatul meu se ocupă și de asta. Și, tot el va informa spitalul unde urmează să-ți începi rezidențiatul. Sunt sigură că vor dori să cunoască detalii despre situația ta – atât financiară, cât și personală.”
„Nu poți să-mi faci asta!”, ridică vocea, iar câțiva oameni din jur se întoarseră spre noi. „Îmi distrugi cariera înainte să înceapă!”
„Nu eu, Mihai. Tu ai semnat contractul. Tu ai ales să mă trădezi. Acum e momentul să-ți asumi consecințele.”
Fata din rochie roșie făcu un pas în spate, cu o expresie de șoc pe chip. „Cât îi datorezi?”
„Aproape 160.000 de euro”, am răspuns eu. „Și, desigur, se vor adăuga și costurile divorțului.”
Am plecat cu capul sus, simțind privirile lor în spate. Nu am plâns atunci. Lacrimile aveau să vină mai târziu, în liniștea casei mele. Acum trebuia să fiu puternică.
Trei săptămâni mai târziu, am primit un e-mail de la avocatul meu. Mihai solicita o întrevedere. Am acceptat, cu o condiție: să ne întâlnim la biroul avocatului. Când a intrat, Mihai părea epuizat. Cearcănele adânci, hainele șifonate și privirea pierdută trădau nopțile nedormite.
„Ana”, a spus el imediat ce m-a văzut. „Te rog… putem discuta? Nu pot plăti suma. Este imposibil.”
M-am așezat calm, păstrând distanța. M-am străduit mult să o construiesc și nu voiam să o pierd acum.
„Te ascult.”
„Am vorbit cu banca”, a spus el cu voce joasă. „Cel mult pot obține un credit de 50.000 de euro. Părinții mei ar putea contribui cu încă 15.000. Dar restul…”
Avocatul meu, domnul Radu, interveni:
„Domnule Popescu, trebuie să știți că poziția legală a doamnei Ana este solidă. Contractul este valid.”
Mihai își trecu mâinile prin păr, vizibil afectat. „Știu… Dar nu doar pe mine mă afectează. Sunt și părinții mei… și…”
„…și iubita?” l-am întrerupt. „Unde e? Nu mai e interesată?”
Fața i se crispa. „Alexandra a plecat. Mi-a spus că nu poate fi cu cineva care are asemenea probleme. Nu se vede ducând o astfel de viață.”
O parte din mine a simțit o satisfacție amară. Dar n-am venit pentru răzbunare.
„Înțeleg situația”, i-am spus. „Și sunt dispusă să discutăm alternative.”
Privirea lui s-a ridicat. În ochii lui apărea o urmă de speranță. „Ce propui?”
Am deschis mapa și i-am întins un dosar.
„Îmi plătești acum 65.000 de euro – cât ai spus că poți strânge. Pentru restul, ai de ales între două opțiuni.”
Mihai a deschis dosarul și a început să citească.
„Prima: lucrezi cinci ani ca medic voluntar într-o clinică dintr-o zonă defavorizată, câte opt ore pe săptămână.
A doua: timp de trei ani, susții lunar conferințe în școli despre etica în medicină și viață.”
Mă privi uluit. „Asta e tot? Nu mai trebuie să achit diferența?”
„Banii nu au fost scopul principal”, am răspuns. „M-a durut sprijinul pe care ți l-am oferit, în timp ce mă înșelai. Dar mai mult decât pierderea financiară, m-a durut lipsa de onestitate. Vreau să înveți ceva. Să devii un medic mai bun. Poate și un om mai bun.”
Avocatul interveni din nou:
„Orice abatere de la condiții reface întreaga datorie.”
Mihai a rămas tăcut. Apoi, a spus:
„Aleg să țin conferințele. Acolo pot avea un impact.”
Am înclinat capul. „Și care va fi mesajul?”
„Că alegerile au consecințe. Că integritatea valorează mai mult decât cariera. Și că oamenii care îți oferă încredere merită respect.”
Pentru prima dată, am simțit un nod în gât. „Exact asta. Ai înțeles.”
După ce am semnat actele, la ieșire, Mihai s-a întors spre mine.
„Ana…”
L-am privit. Pentru prima dată, remușcarea din ochii lui părea sinceră.
„Sper să fii sincer, Mihai. Nu pentru mine – pentru tine și pentru cei pe care îi vei trata.”
Un an mai târziu, am primit un e-mail de la un director de școală din provincie. Atașat era un articol dintr-un ziar local: „Prezentarea inspiratoare a doctorului Mihai Popescu despre etică și alegeri”.
Elevii îl desemnaseră cel mai apreciat vorbitor al anului.
Am zâmbit. Cu banii recuperați, îmi deschisesem propria firmă. Viața mergea înainte.
Dar în sufletul meu era o liniște tăcută – o mulțumire că, din toată acea durere, niște adolescenți au învățat lecții despre caracter.
Pentru că, uneori, dreptatea nu înseamnă pedeapsă. Înseamnă schimbare. Iar poate, Mihai chiar devenise un om mai bun. Nu pentru mine. Pentru el. Și pentru cei pe care îi va îngriji ca medic.
Mă gândesc des la acea clauză. La cum părea o simplă formalitate. Dar uneori, viața ne oferă exact ceea ce ne trebuie. Important e să știm ce să facem cu asta – nu ca să rănim, ci ca să vindecăm.
Dacă ți-a plăcut această poveste, distribuie-o mai departe. Poate cineva are nevoie să-și amintească faptul că fiecare alegere contează.
Descoperă o înflorire spectaculoasă: o singură cană din acest ingredient secret îți va transforma orhideele…
Nu mi-a venit să cred când am văzut ce purta Andreea la propria nuntă. Dar…
Cristina ieși din toaletă și porni încet pe holul lung. Aerul rece din birou îi…
— Ei, mergi acasă în permisie? — îl întrebă comandantul, privind lista de soldați care…
Ei trăiau pe orbite paralele. El — Alexandru, fost inginer, care își pierduse totul: casa,…
Bicarbonatul de sodiu, prezent în aproape orice bucătărie, este tot mai des utilizat și în…