A crescut tripleții surorii sale după ce ea a murit la naștere, dar, cinci ani mai târziu, tatăl biologic luptă să-i ia înapoi.

Dr. Spellman l-a adoptat pe tripleții surorii sale după ce aceasta a murit la naștere. Dar cinci ani mai târziu, viața lui a fost dată peste cap când tatăl biologic al copiilor a apărut, hotărât să împrească lupta pentru a-i lua înapoi.

“Respiră adânc, totul va fi bine,” a spus Thomas cu voce calmă, mergând alături de sora lui, care era dusă pe targă spre sala de operație.

Leah, cu fruntea umedă de transpirație, a încercat să zâmbească. “Ești cel mai bun frate mai mare pe care l-aș fi putut avea,” a șoptit ea când au ajuns încă la ușa blocului operator.

Leah intrase în travaliu la 36 de săptămâni, iar medicii recomandaseră o cezariană. Dar după nașterea primului copil, inima ei a încetat să mai bată normal, iar situația s-a complicat rapid.

“Leah, rămâi cu mine! Asistentă, ce se întâmplă? Leah, uită-te la mine!” a strigat Thomas, strângându-i mâna.

“Dr. Spellman, trebuie să părăsiți sala,” a spus Dr. Nichols, conducându-l afara. Ușile s-au împreunat cu un zgomot surd în urma lui.

Thomas s-a prăbușit pe un scaun din sala de așteptare, cu lacrimi curgându-i pe obraji. Încă simțea mirosul surorii sale pe mâini. Ȟi-a acoperit fața, rugându-se să fie totul bine.

Când Dr. Nichols s-a întors, expresia sa era gravă. “Thomas… Cum e Leah?” a sărit el.

“Ne pare rău,” a spus medicul, cu voce joasă. “Am făcut tot ce am putut, dar hemoragia nu s-a oprit. Bebelușii sunt în siguranță la terapie intensivă.”

Thomas s-a prăbușit din nou pe scaun, copleșit de veste. Leah fusese atât de nerăbdătoare să-și țină copiii în brațe, să-i iubească. Cum putea fi viața atât de crudă?

Île erau răvășite, când o voce furioasă a străpuns linițtea: “Unde e? A crezut că poate să nască fără ca eu să aflu?”

Thomas a încremenit când l-a văzut pe fostul iubit al lui Leah, Joe, intrând furios. “Unde e Leah?” a strigat acesta.

Thomas l-a prins de guler, lipindu-l de perete. “Acum te interesează? Unde erai când a fost dată afară din casă din cauza ta? Când a leșinat azi? Leah a murit! Nici măcar nu și-a văzut copiii!”

“Unde sunt copiii mei? Vreau să-i văd!” a urlat Joe.

“Ieși din spitalul meu, sau chem securitatea!” a strigat Thomas. “Pleacă!”

“Plec, dar îmi voi lua copiii. Nu mă poți opri,” a replicat Joe plecând.

Thomas nu a avut timp pentru durere. Era tot ce aveau acei bebeluși. I-a adoptat legal, luptând în instanță cu Joe.

În sala de judecată, Joe plângea teatral: “Sunt tatăl lor! Nu pot trăi fără ei! Sunt tot ce mi-a rămas!”

“Dar nu ai fost căsătorit cu Leah, nici nu ai susținut-o în sarcină. Corect?” a întrebat judecătorul.

Joe a înclinat capul. “Adevărat. N-am avut bani.”

Avocatul lui Thomas a prezentat mesaje și mesaje vocale de la Leah, care dovedeau că Joe era alcoolic și ea refuzase să-l ia de soț pentru că nu accepta ajutor.

Judecătorul a dat câștig de cauză lui Thomas. În drum spre casă, el s-a uitat spre cer: “Leah, sper că ești mândră.”

Dar acasă, l-a așteptat o surpriză. Soția lui, Susannah, împacheta bagaje.

“Ce faci?” a întrebat el.

“îmi pare rău, Thomas. Nu cred că vreau copii. Iar tu acum ai trei. Ai câștigat procesul. Dar eu nu am semnat pentru viața asta.”

A plecat, iar Thomas a rămas singur cu tripleții. Aproape că a luat o sticlă de vin, dar telefonul i s-a aprins: ecranul cu chipurile zâmbitoare ale băieților.

“I-am promis lui Leah o viață bună pentru ei. Nu pot să renunț.”

Anii au trecut. Jayden, Noah și Andy au crescut sub grija și dragostea lui. Până când, într-o zi, Thomas a leșinat la muncă.

La întors acasă, l-a văzut pe Joe stând peste drum.

“Copii, intrați în casă. Vin imediat,” le-a spus calm.

S-a dus la Joe. “Ce cauți aici? Ne spionezi?”

“Am venit să-mi iau copiii. Am muncit, sunt stabil. Vreau să fiu tatăl lor.”

“Ai lipsit cinci ani. Nu ai dreptul!” a replicat Thomas.

Dar Joe a dat înecat din cap. “Nu renunț. Voi lupta.”

Câteva luni mai târziu, citația la tribunal a sosit. La proces, avocatul lui Joe l-a întrebat pe Thomas despre tratamentul pentru o tumoare cerebrală.

“Este adevărat,” a confirmat el. Judecătorul a fost îmoționat, dar a decis: “în interesul copiilor, custodia va reveni tatălui biologic. Aveți două săptămâni pentru a-i pregăti.”

Inima lui Thomas s-a frânt. Băieții plângeau: “Nu vrem să plecăm!”

“Dacă mă iubiți, aveți împrede cuvântul meu că n-aș alege greșit. Joe va avea grijă de voi.”

Dar băieții au fugit din nou să-l împreșȟeoare.

Joe s-a apropiat. “Ai avut dreptate. Trebuie să luptăm pentru ei, nu între noi.”

În final, au dus bagajele înapoi în casă. Alegerea copiilor a contat mai mult decât războiul lor.